Educatie financiara-fuck the system!

            Daca m-am saturat de ceva e sa mai vad ospatari cu studii superioare,taximetristi cu master in economie si absolventi de filologie care aplica la posturi de secretara(ma rog...assistant-manager...). Si daca efortul financiar si cel de intentie facut pentru a te rafina ca viitor angajat nu te ajuta sa iesi din cercul vicios descris mai sus pot sa iti furnizez cateva motive pana ce ma hotarasc sa il discut pe singurul important. Adica poti fi si tu vinovat ca nu ai avut habar ca nu se mai cauta ingineri in Baia Mare de cand nu mai avem industrie,ca poti incerca sa termini Dreptul dar daca nu ai influenta si mega-bani de acasa nu intri in barou cu una cu doua,ca masterul in economie nu mai valoreaza mare lucru intr-o tara cu economia in degringolada totala.Pot sa iti mai spun ca era in regula daca in efortul de a deveni mai intruit  ti-ai fi luat ragazul sa intelegi si ca te afli intr-un oras mic,cu posibilitati limitate si atunci daca nu esti hotarat sa te muti in Bucuresti,Brasov,Cluj sau Timisoara perspectivele tale profesionale tin de ruleta ruseasca a statisticii pietei muncii locale.
              Si uite asa poposesc la motivul principal in viziunea mea,unul extrem de visceral si care are o singura componenta majora-Foamea.Da.Foamea ca instinct primar,ala care iti spune ca daca nu ai facut nici o cursa cu taxiul esti abonat la moartea fiintei.Ce e nasol e ca acest moment al declansarii foamei fiziologice corespunde exact cu momentul in care esti dispus sa renunti la tot pentru a scapa de senzatia marsava de mate chiorainde-la demnitate,la respect,la diplome,la principii.Si atunci de duci la unul din cele 10 supermarket-uri locale si bagi aplicatia.Intrebi de "planul financiar" al companiei pentru functia de lucrator comercial si afli cu stupoare ca nu te-ai scos din rahat da' cel putin nu mai faci foame 30 de zile,de acum faci foame doar 21 de zile,pentru restul ai salariul cu care iti permiti parizer,paine de a doua zi si patru kile de cartofi deja incoltiti.
              Asa incepe marea prosteala capitalista,cu cei dispusi sa munceasca oricat de mult pentru 700 de lei si bonuri de masa.Ca varianta ar fi ca nimeni sa nu mai munceasca la meseriasii astia.Si uite asa profiturile lor exportate in tari straine ar incepe sa devina doar promisiuni,ca nu ai mai reusit sa angajezi pe nimeni de vreo 7 luni si nu mai e nimeni sa iti descarce marfa in depozite si sa o puna pe rafturi dupa aceea.Traiesc aceasta convingere ca daca am invata sa traim o vreme cu foamea din noi, in maxim un an salariul minim net pentru orasul asta ar urca la 1500 de lei.Cred ca nu e un moment mai potrivit sa dam semnale pietei muncii ca nu mai halim prosteala.Cred de asemenea ca e momentul sa inceapa sa ne convinga ei ca le-ar face o deosebita onoare sa muncim pentru ei.Si ca sunt dispusi sa ne plateasca.
             
             E doar un vis frumos.Dar atata vreme cat visez uit de foame.

N-ati vrut cartea...v-o povestesc eu!

              Incepe cu gandul la final! Cand vine vorba de ceea ce vrei sa faci,cand vine vorba despre cine vrei sa fii este cel mai bun sfat pe care pot sa ti-l dau.Unii dintre noi aplica in mod inconstient acest principiu.E extrem de simplu,si cea mai banala gospodina amesteca componentele unei viitoare prajituri stiind exact cum pune si cat cat pune si in ce ordine pune din fiecare ingredient astfel ca la final sa iasa prajitura minunata.Si daca vrei sa stii daca in viata ta amesteci ingredientele corecte care la final sa dea impresia unei vieti traite plenar si implinitor incepe sa te gandesti la acest proces al amestecarii elementelor din viata ta ca la unul terminat. Viata ta a luat sfarsit si cei apropiati si nu numai vin sa isi prezinte respectul,omagiile si asa mai departe. Imagineaza-ti ca stai si asculti  nevazut discutiile despre tine in vorbirea celor care asista la ceremonia ta de despartire cu lumea.
          "A fost un manager desavarsit dar un prieten inexistent." "A cladit o companie dar nu a participat la nici o serbare a copiilor." "A fost un om bun dar cam barfitor"."Era cam zgarcit cu angajatii"."A fost cel mai plin de initiativa angajat dar lumea spune ca isi batea copii..."
             Sau "A fost un om minunat, comunitatea ii va simti lipsa","A fost omul care iti sarea in ajutor fara sa ii ceri","A fost un angajat exceptional dar nu si-a neglijat familia ","A creat locuri de munca in care angajatii erau respectati"."A fost un exemplu de bunatate si bunapurtare pentru toti cei care l-au cunoscut".

       Am creionat repede cele doua scenarii care descriu cum vedem si cum ne amintim de obicei prezenta persoanelor cu care am intrat vreodata in contact.Daca iesi in fiecare zi din casa gandindu-te la cum iti petreci ziua astfel ca unicul scenariu acceptabil sa fie cel de-al doilea lucrurile minunate iti vor umple viata.Mai mult respect,mai multe vorbe bune,mai multe telefoane catre cei care te asteapta sa le redevii prietenul de odinioara,fiul/fiica care isi cauta cu dragoste parintii.
       Da,e minunat ca esti manager,sef,patron dar nu uita ca daca ceva merge prost in viitor ai face bine sa fi fost prietenul cuiva,sotul respectat de sotia lui,tatal iubit de copii sai pentru ca acestea sunt unicele functii care te vor insoti oriunde te afli,care te vor pune in cel de-al doilea scenariu.

      Incepe cu gandul la final.

Deprinderi de viata-episodul trei sau patru...cred...

            Trebuie sa incep sa numar postarile sub influenta acestei denumiri atat de generalizante dar atat de dragi mie,dar -pentru ca s-ar putea sa descopar mai multe decat cele care deja imi stau ordonate grijuliu in cap si  manifestari- am sa aman categorisirea lor in "decalogice" si "restul pe langa primele zece",deocamdata am ajuns la trei sau patru cu asta care se asterne as i speak...
            Capacitatea de a ramane pe directia actiunii pe care o pornesti ramane una dintre trasaturile esentiale ale omului.Si daca fata de manifestarea copilareasca a lipsei de concentrare ramanem putin catre deloc suparati ca deh..."E copil,copii se plictisesc repede..." cand vine vorba de adulti aici manifestarea inconsecventei duce la drame personale,colective si profesionale dintre cele mai crunte.Iti impui decizii la inceput de an,iti propui lucruri care in prima faza iti par usoare si dezirabile,incepi mici actiuni in directia unei vieti mai sanatoase, in directia atingerii unui salt profesional care sa te creasca social repede-repede si mai cate altele,oglinda personala a fiecaruia dintre voi va sta marturie ca nu vorbesc degeaba.Am facut-o si eu,ati facut-o si voi,end of story...nu dam nume pe blogul asta....
             Si pentru ca am studiat personal problema pe mine si am aprofundat subiectul ascultand sute de ore de material si zeci de prelegeri care trateaza acest subiect va provoc la practicarea zilnica a concluziei pe care am inteles-o dupa multe nopti de nesomn.

       Imaginea duce catre presupunerea ca primul cadran e cel care genereaza miscarea pe celelalte.Cadranul esential este cadranul trei, de fapt.Cand vine vorba despre potential toata lumea este de acord ca potentialul este o cantitate nelimitata,educatia ii adauga doar noi valente care ar trebui sa isi faca prezenta in ariile de exprimare.
       Momentul care da miscarea corecta dintr-un cadran in altul e acela in care iti ai ajuns extrem de bun la a-ti defini,a vedea si la a descrie exact care doresti sa devina Rezultatele actiunilor tale-in inima ta,in mintea ta si pe agenda ta de lucru. Daca iti vezi rezultatele inca inainte de a incepe iti vei reintari Convingerea ca faci ceea ce trebuie,convingerea nestramutata in rezultatul muncii tale te va ajuta sa accesezi si mai mult potential decat credeai ca ai nevoie iar cand Potentialul tau accesat te determina sa intreprinzi Actiuni masive  rezultatele sunt si mai spectaculoase si deja esti pe o spirala ascendenta catre maretie.

      Asta e tot ce e de stiut,oameni buni. E spectaculos de simplu,extraordinar de greu de facut.Asa se separa victoria de infrangere,loser-ii de campioni.E noapte deja,va las...am povesti de visat si rezultate de scris pe hartie. Astept cu mare anticipare sa ne vedem agendele oneday.Noapte buna!

Valentini, Dragobete și Iubire

De Sf. Valentin, care mai de care hălăduia obsesiv prin magazine după vreo inimioară de pluș, de ciocolată, desuuri, trandafiri sau alte flori menite să certifice dragostea eternă... 
Isteria asta s-a făcut remarcată de la clasa I din școală și până hăăăt departe, către vârsta la care te întrebi când vine pensia. Nu am nici un fel de problemă cu genul acesta de manifestare, cu sărbătoarea roză de import și nici cu dulcele de ciocolată al cărui fan declarat sunt, indiferent de sezon.
Ce m-a pus pe gânduri a fost, desigur abordarea. De la atitudinea față de sentimentul care se presupune că trebuia celebrat și până la consumerismul tâmp, kitsch-os.
Dar nu am să vorbesc de ceea ce nu îmi place ci de ceea ce mi-a plăcut teribil :)
O acțiune frumoasă, specială, organizată de Rotaract T.E.A.M Baia Mare, la Teatrul Municipal. A fost, pentru mine, o adevărată celebrare a dragostei. Mi-a adus aminte de iubire așa cum este ea în fapt.
"Erotopoetica" (așa s-a numit evenimentul) a fost un colaj reușit de poezie și cântece de dragoste. Am reascultat și retrăit versuri teribile ale lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Baudelaire....
Mi-am reamintit de perioada când iubirea era altfel, când primeam un bilețel scris de mână, cu o strofă sau o poezie care părea scrisă pentru mine deși era compusă pentru un alt suflet. Vreau să cred că astfel de gesturi încă se mai practică, că amorezii de azi nu se rezumă doar la a îngrășa burtoacele comercianților ci că mai fac ceva și din suflet, cu drag și cu iubire.... 
Erotopoetica a insemnat pentru mine acele scrisorele de dragoste. Aș fi vrut să văd mult mai multă lume în sala de teatru decât în cârciumi la așa-zisele cine romantice, iar cei 20 de lei cât a costat biletul ar fi reprezentat, zic eu, o investiție viabilă și cu un mai mare impact romantic.
Felicitări Rotaract T.E.A.M Baia Mare!

Mulțumesc lui Toma Enache care a semnat și regia evenimentului, lui Jezebel, care a cântat divin acompaniată de Alexandru Burca și Lucian Maxim. Mulțumesc că mi-ați reamintit cum este iubirea!

"Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,

Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,

Am văzut c-această lume

Făr-de tine nu-i pustie

       ....

       ....

       ....

Tu lucefăr mi-ai fost mie

Ce în zori de ziuă luce,

Și-ai apus,-acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce"

                - Veronica Micle, "Drag mi-ai fost"

Chifle de atitudine...cu carne,biensur!

              Bata-i norocul pe americani! N-ai cum sa nu iti scoti palaria in fata americanilor.Putine natiuni atat de tinere au reusit sa isi raspandeasca in toata lumea atat de repede lucrurile care se pare ca ii definesc.Au impanzit lumea cu locul acela unde se baga carnea (sper ca nu de cal) in chifla aia si bem sucul ala in paharul ala de hartie...au impanzit lumea cu lantul ala de cafenele care baga in faliment orice business similar din zona,conducem masini americane facute de romanii din Craiova platiti ca in Romania nu ca in America,ne pierdem demnitatea la cozi pe la ambasadele lor cu speranta nestramutata ca ne-a lovi si pe noi norocul cu o viza sa vedem marile realizari capitaliste de peste ocean,sarbatorim  Halloween-ul de parca am avea ceva de castigat din maimutareala inutila a unei sarbatori si asa suficient de idioate.

              Ce ne mai place sa facem toate greselile altora,de parca nu facusem noi destule in ultimii 50 de ani de comunism.Bag de seama tot mai des ca am adoptat inca o chestie care a trecut neobservata pentru unii dar nu ochiului meu vigilent.Marea pacaleala ideologica strecurata printre cafenele si chifle carnoase e cea a cultului atitudinii. E plina gura si hartia  americanizatilor de pilde ce promoveaza "atitudinea"  ca mod de viata,de altfel e la moda deja sa iti demonstrezi intelighentia bagand toata ziua pe facebook citate celebre din tot felul de somitati in materie.

              Cel mai prost moment al vietii tale e sa te prinda careva ca renunti la ceva ca ti-ai semnat aruncarea in dizgratie.Trebuie sa fii cel mai bun,chiar esti cel mai bun,esti cel mai bine imbracat,esti cel  mai grozav,daca vrei cu adevarat poti-"If you can dream it,you can do it-Walt Disney" gen. Nu conteaza daca esti un mare ciudat,daca iti bei mintile everyday prin carciumi,daca iti tradezi prietenii,daca esti incapabil de emotii catre semenii tai...trebuie sa faci toate astea cu Atitudine,conasule! Daca vrei sa fii un vanzator de succes,trebuie sa ai atitudine ca doar "Attitude is everything!".Carti de atitudine,seminarii de atitudine,conferinte,workshopuri,teambuilding-uri,brainstorming-uri,speakeri,speakerite,guru,mentori,audio-books pentru masina....

                Ce s-a pierdut in traducere pe vaporul catre Europa a fost faptul ca aceasta mult pomenita atitudine e doar o tusa dintr-un tablou mult mai amplu,care contine mai multe nuante,ca e doar o celula a unui intreg care are o singura denumire-CARACTER.Va mai aduceti aminte de atitudinea de invingator cu orice pret a individului care a declansat cel mai sangeros eveniment din istoria omenirii cu 80 de milioane de morti in intreaga lume? Da...e vorba de Hitler.Nu i-a lipsit deloc atitudinea,nu-i asa? I-a lipsit caracterul cu siguranta.Caracterul si cateva doage pe creier...nu intram in detalii.

                 Va trebui incet sa revenim la (d)enuntarea si incurajarea caracterelor semnificante ca etalon de valoare sociala, la promovarea individului ca suma a unor aptitudini si trairi cu adevarat dedicate societatii precum altruismul,bunatatea,caritatea, respectul,consideratia,dragostea,suflet si inima,insufletire,merit,dedicare,prietenie,dragoste de parinti...si atitudine ca parte a intregului care deja detine si practica toate cele enumerate mai sus.

                Cred ca mai e mult de povestit pe acest subiect,ne auzim in martie la ...prima conferinta ACT for Life..stay tuned!Cu atitudine,da??

               

Prioritizare și rezoluții pentru anul nou

Suntem la jumătatea lunii februarie deja. Timpul, în accepția comună, se pare că trece mai repede decât ar fi cazul... Dacă mă uit peste rezoluția mea pentru 2013 și analizez ce am făcut până acum mă ia cu leșin....Sincer și fără glumă! Nu că mi-aș fi stabilit niște direcții fenomenale, sau obiective inumane, este vorba doar de ceea ce EU îmi doresc.
Am avut, în ultima lună, o revelație, dacă o pot numi așa....În mijlocul sesiunii de examene, după ce că a trebuit să duc o luptă teribilă cu mine, să mă reobișnuiesc să învăț după rigori instituționale, am realizat că orice, dar absolut orice, părea mai important de făcut decât să iau cartea în mână și să învăț. De la spălatul pe jos, călcat haine, lustruit pantofi, orice altceva era prioritar pentru mine, cu excepția examenului de a doua zi.
Mi-am dat seama rapid (norocul meu) că mă autosabotez. Că trebuie să îmi stabilesc prioritățile în funcție de ceea ce este important pentru mine, atât pe termen lung cât și pe termen scurt. În sesiune sunt examenele cele mai importante, nu?
Pentru acest an, ceea ce mi-am propus este mai important.
Mulți dintre noi nici nu își mai fac rezoluții pentru anul nou. De ce? Poate pentru că au făcut, ani la rând, și știu că nu se vor ține de ele. Până la urmă cine vrea să fie propria sursă de dezamăgire?!
Ce ne face să vrem să ne stabilim obiective pentru anul nou? Înafară de tradiție, înafară de senzația de nou început ce ne-o dă ziua de 1 ianuarie... Eu cred că este vorba de dorința de a progresa. Când progresăm ne simțim vii!!
Rezoluția nu ar trebui să fie o listă de dorințe materiale, ca și un wish-list de ziua noastră. Nu ar trebui să conțină noțiuni vagi destre ceea ce ne dorim. E necesar să avem o viziune despre ceea ce vrem de la noi, unde vrem să ajungem, ce vrem să fim și ce trebuie să facem pentru asta. Motivația este un alt aspect vital. Motivația împreună cu viziunea ne determină să trecem peste momentele în care simțim că ceea ce ne-am propus este prea greu/ imposibil de accesat.
Și, desigur, cu rezoluția în mână, cu motivația și viziunea activate trebuie să ne antrenăm zi de zi în stabilirea priorităților astfel încât ceea ce facem zi de zi să ne aducă mai aproape de ceea ce ne-am propus.

Fiica mea vrea să cânte anul acesta la vioară într-un concert, pe scena școlii de artă. Copilul ăsta de 6 ani are un obiectiv clar. Știe că pentru asta are nevoie de o vioară, un profesor și să repete. Zi de zi. La început repetatul însemna niște plictisitoare exerciții cu mâinile care durau în medie 5 minute, apoi s-au adăugat notele muzicale, timpii, portativul, totul a devenit mai complicat. Copilul ăsta, de 6 ani, știe foarte clar unde vrea să ajungă. Se vede cântând pe scenă. Pentru ea, prioritatea este să repete zi de zi, să învețe zi de zi, până își va atinge scopul.
Cam așa trebuie să facem și noi. Să înaintăm pas cu pas, în direcția în care ne-am propus și să conștientizăm că pașii făcuți în alte direcții nu fac decât să ne abată din drum.

Be the change.....

Be the change you want to see in the world.....

De atât de multe ori spun, gândesc asta în ultima vreme încât tind să cred că are să devină un automatism, un gest reflex...și aș vrea să fie așa. Chiar am să fac un exercițiu dimineața, în oglindă, am să-mi spun asta cu voce tare: be the change you want to see in the world.
Nu este suficient să știi ce ai de făcut. Trebuie să și aplici, nu? Să vrei nu este destul. Trebuie să și faci!
Aici ne blocăm mulți dintre noi....

Azi am luat parte la o inițiativă foarte bună a unor tineri (am să vorbesc mai pe larg despre eveniment altă dată), a fost o dupăamiază folosită în mod util, plină de inspirație și motivație. Persoanele care au susținut evenimentul au fost de nota 10, buni vorbitori, profesioniști, au încercat să facă oarecum lumină în zona de informație privind leader-shipul. Auditoriul a fost format, în mare majoritate, din tineri, eu sincer mă așteptam să fie mai multă lume, dar asta e altă poveste.... În fine, unde vreau să ajung este că, și azi, am auzit această cugetare a lui Ghandi de câteva ori. Și eu și toți cei din sală. Sunt curioasă însă câți se vor gândi la asta? Câți dintre cei prezenți realizează că schimbarea e în ei, în fiecare din noi? Că o viață profesională, personală bună  depinde doar de fiecare din noi? Că doar noi putem face diferența? Sunt convisă că, fiecare din cei prezenți știe asta și că și conștientizează. Dar oare aplică?
Avem informațiile necesare, dacă nu, avem resurse destule pentru a le obține. Trebuie doar să ne ridicăm în picioare și să fim schimbarea!
Și legat tot de evenimentul/training de astăzi, putem crea o nouă generație de lideri vizionari și inovatori (indiferent de domeniul în care activează)? Au ei motivație? Au resurse? Eu răspund cu DA la toate astea. Cu o condiție!
Să nu uităm SĂ FIM SCHIMBAREA PE CARE VREM SĂ O VEDEM ÎN LUME !

Romani in capitalism sau cum sa devii gretosul vanzator de Avon

          Eu respect munca.Sper sa scap de munca la maniera "tractor pe ogoare" cat de repede,daca nu prin cine stie ce idee spectaculoasa macar sa apuc pensia,cred ca ideea ca nu mai trebuie sa muncesc a ajuns sa  fie atat de apetisanta incat aproape pot sa imi vad zambetul de pensionar in prima zi de pensie!!
Dar respect munca,ii inteleg rostul si incerc sa o fac la maniera etica. Nu gasesti pe piata muncii din Romania foarte multi angajatori pentru care sa iti faca placere sa muncesti,am inteles personal pana in acest moment ca marea lor majoritate isi poarta lipsa de morala si de educatie si in marea lor aventura antreprenoriala care la un moment dat te include si pe tine.Si cand dai liber la dezvoltare capitalista unor subculturalizati rezultatul caracterului lor nu poate sa fie altceva decat un mare bullshit sclavagist pentru angajati si o mare de bunastare derivata din sclavagia practicata pentru mosier.
          Am avut o experienta de gen cu una din cele mai mari institutii bancare din Romania care  a avut pretentia sa prestez pentru ei fara nici cea mai mica parte fixa,neincadrat cu contract de munca ci cu contract de comision,sa imi platesc telefonul pentru activitatile companiei si sa stau la munca de la 9 la 18.Iaca tupeul capitalist! Eu le-am dat repede cu flit dar altii inca stau acolo si altii inca vin.Adica ce? Anii de studiu,masteratul in economie,efortul depus sa obtin diplomele acelea,experienta de 15 ani in alte companii erau pistol cu apa,daca imi convine bine daca nu...le convine altora.Foarte bine,frate! Mult succes cu "altora"!!
          Dar tocmai cand credeam ca mai jos de atat nu se poate imi povesteste fiica-mea cum o tanti,vanzatoare de cosmeticale Avon le-a tinut o prelegere la scoala astazi sub egida "Educatie estetica". Despre ce produse sa foloseasca,despre ph-ul sampoanelor intime de la Avon,despre cat de des sa isi spele pasaricile.... si ....shock... despre cum si ele pot deveni vanzatoare de Avon atata vreme cat isi baga mamele la inaintare pe formularele de inscriere!
           Oricum am de gand sa o indentific pe avoneasa respectiva cu intentia declarata de a afla daca aplica strategia de marketing a companiei sau daca e vorba doar de inca un sclav tampit care crede ca daca iti cumperi painea cu cacat,aceasta miroase a paine.Nu,populatie,tot a cacat miroase!
           Miroase a capitalism maro intr-o  tara care incurajeaza de secole intregi plecaciunea capului pentru bunastarea pantecoasa a asupritorului.E scoala care permite(pentru vreo doua sampoane pentru pasarici ca spaga prin vreo cancelarie flamanda) imprietenirea cu conceptul de munca  a acestor copii sub orice forma de agregare a acestuia.Si ca sa termin acest post va retrimit la postarea precedenta spunand ca nu munca e importanta ci munca facuta etic e valoroasa si valorizabila in bani.
            E clar ca suntem pregatiti sa muncim,voi sunteti pregatiti sa ne platiti?
         

Deprinderi de viata semnificative

         Trebuie sa recunosc de la inceput ca mie mi-a trecut.De tot.Dupa ce am trait ultimii zece ani pe fast-forward(azi luni-maine vineri) viata mi-a dat viata un moment de pauza.Nu cred ca l-am cerut,nici n-am zis ca imi place dar macar profit de el la maxim. Si daca am facut ceva gresit in ultimii zece ani a fost ca am omis,ca fenomen nu ca decizie constienta, sa mai pun descrieri semnificante lucrurilor pe care le cautam si atribute esentiale corecte actiunilor pe care le-am intreprins.

         As fi economisit aceasta ultima perioada daca as fi avut norocul sa imi spuna vreun binevoitor ca goana mea nu e una pozitiva,ca e o goana nebuna de tip "caine scapat din lant".Sa ma fi invatat cineva ca lucrurile nu sunt bune pur si simplu,ci doar atunci cand iti sunt si de folos.Ca nu e de ajuns sa auzi.Sau sa vezi.Sau sa vorbesti.

         E mult mai important sa asculti interesat,nu doar in asteptarea momentului in care partenerul tau de discutie isi termina ideea pentru a-i demonstra tu cine e desteptul din conversatia voastra.E deja un fenomen al naturii ca auzi,mai e nevoie doar sa asculti cu interes sincer si oamenii din jurul tau isi arata alte valori sau nonvalori dar tu esti atent si deja poti sa discerni.

         N-a fost niciodata suficient sa poti vorbi,toti am avut parte de indivizi care vorbesc in nestiire,imbatati de propria elocinta.Traim vremuri care pretuiesc oamenii care vorbesc,companiile te evalueaza ca fiind un caracter cu aptitudini sociale daca exteriorizezi mult la fel cum devii sociopat daca iti tii gura.Eu te provoc in schimb sa vorbesti doar daca poti vorbi cu inteles, daca vorbele tale spun lucruri care ma fac atent,care sunt cu adevarat valoroase in urechea celui care le asculta.In orice alta varianta nu esti mai valoros decat radioul cu alarma,amandoi puteti vorbi fara sa va asculte nimeni despre ce vreti voi.

          Postarea aceasta e o pledoarie pentru repunerea la locul corect a adjectivelor corecte: Eu nu am o masina frumoasa ci una utila, nu enumar ca am doi copii ci spun ca am doi copii minunati, nu sunt doar casatorit ci am o casnicie frumoasa, florile nu sunt niciodata multe ci frumos mirositoare, bunicii nostri sunt mai degraba intelepti decat batrani, vremea nu poate fi mizerabila ci cel mult ploioasa... ati inteles ideea...asa ca spor la treaba!

           Avem mult de tacut pentru a putea asculta si mult de vorbit pentru cei care tac.

          

Am o carte calatoare de daruit - mari binefaceri cu valori marunte

         Deoarece a trecut mai bine de o luna de la "saptamana mare" de dinaintea Craciunului,asa intr-un final, m-am hotarat si eu sa ma las patruns de marele spirit al bunatatii laice specifice perioadei.Imi era destul de greu sa fac concurenta energiilor pozitive emanate din toate directiile,am considerat ca aportul meu la aceasta vibratie colectiva craciunistica este arhisuficient daca ma abtin o saptamana sa nu strecor in peisaj vreo  vorba de ocara,indiferent cati taximetristi imi taie calea pe strazile din Baia Mare.

          Cand vine vorba de beletristica,in aceasta faza a discutiei, am sa va las pe voi sa va procurati cartile care va intereseaza,pe acest subiect eu va propun sa acceptati sub forma de cadou o carte esentiala pentru cei care considera ca literatura de dezvoltare personala are si partile ei bune.
Una dintre cele mai reusite scrieri care abordeaza distinctiile esentiale dintre etica personalitatii si cea a caracterului in conduita umana precum si cele 7 trepte esentiale ale devenirii unui om de caracter cu adevarat valoros pentru familie si societate este cartea "The 7 habits of highly effective people" scrisa de autorul american (desigur...) Stephen R.Covey.
           Eu am cumparat-o,am citit-o de cateva ori asa ca i-a venit randul sa isi faca treaba si pentru altii oameni cu mintea dispusa sa se trezeasca.Din pacate am un singur exemplar de daruit asa ca m-am gandit ca departajarea intre cei care o vor solicita sa se faca pe considerente extrem de subiective.Asadar, cartea va merge la cel/cea care va avea cea mai interesanta/amuzanta/plina de substanta/eficace,etc... postare ca raspuns la intrebarea zilei:

          De ce este locul acestei carti  in biblioteca ta?

P.S.: Costul "livrarii" la domiciul castigatorului mi-l asum in intregime  si arunc bonus si  costul urmatoarei calatorii a acestei carti catre noi orizonturi extra-baimarene...Good luck!!