M-am intors de pe o parte pe alte vreme de vreo 6 luni de zile si am tot amanat sa fac ceea ce in primavara parea o chestie urgenta.Si dupa ce m-am luat cu alte chestii,cu alte proiecte am cazut usor si pe nesimtite in dulcea amanare atat de draga fiecaruia dintre noi.Mi-am zis ca nu-i ok sa fac asta,ca poate am gresit si eu la un moment dat si ca de fapt daca am lasat problema aceea atat timp poate ca nu mai merita sa fac nimic sa o rezolv.
M-am lepadat in primavara de un nesimtit de patron ei dandu-mi demisia de onoare si fara sa beneficiez de linistea perioadei de preaviz .Motivele diverse si din punctul meu de vedere toate ireconciliabile- dupa doua luni inca ma plimba cu zaharelul pe langa banii promisi,pe langa forma de angajare,pe langa primit documente de angajare semnate si care,colac peste mierla, era si de o golaneala atat de straina de ce propovaduiesc eu pe acilea incat simtind ca nu mai e loc in mocirla de inca un porc(erau destui ei pe acolo) mi-am bagat picioarele instant.Demisie scanata pe mail si sayonara,fuckers!
Evident ca mi-am luat adio si de la ultimul salariu ca doar de ce sa mi-l mai dea si sa strice reputatia de jeg stratificat a companiei in cauza.Si vine ziua de azi,zi in care am facut ce trebuia sa fac de jumatate de an deja.Am pus mana pe problema si am impachetat,ca tot se apropie sezonul impachetarilor de tot felul, fain frumos o fenomenal de elaborata si cuprinzatoare reclamatie catre Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti.Ia de aici!
Va jur cu mana pe inima ca momentul in care am terminat manufactura mi-au sarit de pe mine 'nspe pietre de moara si iaca m-am cadorisit cu inca un moment de auto-invatare pe care promit sa il repet de cate ori va mai fi cazul fara amanarea jenanta de care va povesteam la inceput: am sa aman mai putin si sa am sa fac mai des lucrurile corecte.
M-am simtit impacat,usor si corect.Va indemn pe toti sa faceti lucrurile corecte-senzatia de impacare sufleteasca este greu de egalat,recompensa e plina de endorfine bune si folositoare.Cat despre capitalistul de Bucuresti....hmm....ii doresc un Ignat fericit si sa-i aduca Mosul un briceag si o piatra de polizor.
