O unealta magica-Use it with caution!!!

     Deoarece ultimul secol a demonstrat cu varf si indesat de ce e capabila rasa umana avem tendinta sa desconsideram ori cel putin sa trecem cu vederea lucrurile care,o data invatate,intra in automatismele functiilor umane si le exersam fara a le mai da vreo mare importanta.Dupa ce am inventat masina,electricitatea,televiziunea, am trimis oameni pe luna...pe care sa-i vedem la televizor...,etc... iti vine foarte greu sa te stapanesti in a  cauta lucrurile care sa depaseasca in intensitatea emotiei cele enumerate mai sus,lista realizarilor demne de marcat e extreeem de mare.
     Eu m-am hotarat sa ma opresc la una bucata unealta-magica-Vorbirea.Mie imi pare fenomenal cum aerul care iese prin corzile vocale poate produce sunete care ne transpun in cuvinte inexistente ca forma materiala toate emotiile,bucuriile,supararile,dorintele,rugile,iubirile,deznadejdile si cate multe altele.Fenomenal! Si aceste mici vibratii prin aer ajunse in urechea celui care le asculta pot produce ceva care nu exista dar care au forme atat de concrete uneori incat ai impresia ca le poti atinge-Gandurile!
     Daca am fi fata in fata am constata impreuna acest miracol.Cred ca il putem incerca si asa,in forma scrisa:
-Imagineaza-ti un elefant rosu care canta la chitara pe scena teatrului din Baia Mare ?
    A mers? L-ai vazut pe elefant?Intelegi acum ce face vorbirea?

    Asta face.Si asta faci si tu cu fiecare cuvant pe care il adresezi cuiva.Am rugamintea ca incepand de azi sa intelegi ca ai puterea  de a naste ganduri/emotii/reactii in oamenii pe care ii intalnesti.Daca ai o zi proasta si tipi la copilul tau pentru vreo traznaie pe care azi nu o mai tolerezi dar pe vremea ta o faceai de zece ori mai nasoala atunci trebuie sa fii constient ca tipatul tau naste in copilul tau o spaima ori o durere.Ai puterea  sa darami visele unui om cu doar cateva cuvinte la fel cum ai puterea sa ii lauzi pasiunile si sa-l incurajezi sa le dezvolte.
    Arunca samanta unui gand bun in sufletul si mintea unui om,vei avea un prieten in el pentru totdeauna!
   

Deprinderi de viata

    Vine in viata  oricarui om obisnuit cu conversatiile purtate cu propriul EGO un moment in care trece de la constatari de rutina la observatii mai pline de substanta cu privire la el,la actiunile lui,la gandurile lui si...foarte important... la consecintele actiunilor lui.Si te mai gandesti daca nu cumva ceea ce esti,spui,faci astazi este consecinta a ceea ce ai fost invatat sa fii,spui,faci la un moment dat. Si daca ai fost invatat asa de ce nu esti vreun mare arhitect fauritor de miracole urbanistice prin Dubai?Pentru ca daca nu esti,la naiba, inseamna ca ai avut niste profesori de rahat sau esti un individ neinstruibil.Atat de plin de auto-suficienta,de convingeri personale atat de greu de stramutat incat toata intelepciunea Universului nu se inalta la nivelul tau.Stii de toate: de ce nu merge tara asta,de ce fotbalul romanesc e in paragina,de ce firma la care muncesti nu te plateste destul,de ce nu crede nici astazi soacra-ta ca esti destul de bun pentru famila lor,si altele.Nu stiu cati prieteni ai acum dar stiu sigur ca ai cel putin un prieten in minus: pe mine.
      Si mai nasol...daca esti parintele unui copil?Cum arata copilul unui astfel de parinte?Nu cumva e copilul care nu isi imparte jucariile cu nimeni in fata blocului? Oare e copilul care este invatat de mic ca e bine ca si-a pocnit tovarasii de joaca pentru a obtine jucaria sau pozitia ravnita? E genul de copil in jurul caruia se incheaga in clasa grupul celor care "fac misto" de cele doua tipologii etern prezente-Tocilarul si Urata?
      Si daca de maine nu iti mai merge filosofia asta?Ce-ar fi daca de maine nu ti-ai mai permite vacantele scumpe pe care acum le petreci? Daca un eveniment nefericit iti schilodeste vreun membru al familiei? Sa incepem sa ii spunem  "Schilodul"? Sa il strigam prin curtea scolii "Handicapatul"?
      Banuiesc ca nu iti doresti acest  lucru.In mod sigur acest lucru nici nu se va intampla vreodata.Dar nu pentru ca esti TU destept sau plin de resurse materiale.Nici pentru ca ai toale de firma cu eticheta la vedere.Ci pentru ca suntem o seama de oameni care nu cladim hoteluri in Dubai.Suntem si noi niste arhitecti.Eu sunt arhitectul constructiei caracterului copiilor mei.Copiii mei nu imping alti copii,nu ii bat,nu ii batjocoresc.Copii mei isi impart jucariile cu alti copii.Copiii mei au prieteni.
      Eu doar ii invat cum sa descopere valoare in lucrurile fara valoare.
   
     Atat.Merg sa ii sarut de noapte buna cu bucuria gandului ca si nepotii mei vor primi saruturi de noapte buna.
 

Cat de puternic esti?

  Aceasta nu e o postare despre cati muschi ti-ai facut cadou in ultimul an ,ma gandeam sa introspectez la vedere puterile imposibil de exprimat in vreo formula fizica deja cunoscuta.Sa nu ma intelegeti gresit,n-am nimic impotriva muschilor de orice fel,de cate ori ma implic in jocuri mai sprintene cu baietelul meu imi readuc aminte ca nu mi-ar strica ceva six-pack-uri pe langa buric,cativa centimetri in plus in circumferinta bicepsilor si asa mai departe.Poate aman inca o luna si ceva rezolutia despre muschi,tot omul e dator sa nu respecte angajamentele luate in noaptea de Revelion,mai ales ca probabil voi fi mai putin stanjenit ca trece inca un an fara muschi decat daca trece inca un an fara sa fi facut milionul de dolari de care vorbesc specialistii in cultura antreprenoriala ca ar fi atat de usor de atins.
   Asadar,cat de puternic esti?
   Eu sunt din ce in ce mai puternic.Am inteles zilele trecute ca am puterea sa influentez(si deci sa schimb dupa bunul plac...) starea de spirit a oamenilor din jurul meu.Tine doar de natura si momentul  deciziei in care imi exercit super-puterea de care va vorbesc.Era super-puternic si omuletul din fata mea de la ghiseul Renel unde platesc factura de curent.Doar ca decizia lui era deja luata si nu avea de gand sa renunte la ea.Omul era pus pe treaba.Si cum romanul era hotarat sa-i frece ridichea doamnei de la ghiseu pentru cativa lei pierduti in traducere din ultima factura platita pe la paypoint-uri am asistat cale de vreo 5 minute la discutia tembela care mi-a lasat in fata o casiera schimonosita de nervi.Nu ca mi-ar fi schimbat ziua in mod special,as fi bagat mana in buzunar dupa bani si "asta la vista,baby!"
    Asa ca am tras aer in piept si mi-am activat super-puterea.I-am aplicat un zambet larg de ala,de copil de 9 luni care isi revede zornaitoarea preferata.Atentie,nu zambetul de vanzatoare plictisita,de politician rastignit pe bannere electorale cu gandul la capatuirea lui si a neamului lui pe veci.
    Mi-a raspuns doamna cu un zambet la fel de sincer,mi-a luat banii pe curentul consumat si ne-am luat la revedere.Am zabovit cateva secunde sa pandesc din usa de la iesire si mi-am confirmat super-puterea.Doamna reusise sa isi pastreze zambetul si pentru urmatorul client iar eu am iesit cu multumirea de sine pe care o avea Clark Kent dupa ce salva vreun tren deraiat plin cu copii de gradinita.
    Asadar,e din nou despre decizie,despre felul  si momentul deciziei.Cine crede ca luarea deciziei corecte nu implica muschi se pacaleste singur.
     To be continued,dragilor....

Se spune ca fiecare realizare începe cu decizia de a încerca!
Este un principiu pe care îl aplicăm, mai mult inconștient, în fiecare zi a vieții noastre, începând din ziua în care ne-am născut. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, această regulă ne apare din ce în ce mai clar.
Să presupunem că știm ceea ce ne dorim (ăsta este un alt subiect de discutat....). Diferența dintre a avea ceea ce ne dorim și a nu avea stă, pur și simplu în acțiunile noastre, în ceea ce gândim și facem în acest sens.
Marea majoritate își doresc să evolueze în plan profesional și personal. Una fără cealaltă nu se poate. Nu poți fi un manager de succes fără valoare umană. Pardon, poți. Dar nu pentru multă vreme. Și vei fi incomplet.
Evoluția se face după un plan relativ simplu. Ca și rețeta pentru o mâncare. Vezi de ce ingrediente este nevoie, pașii care sunt de urmat, te asiguri că ai ingredientele (dacă nu le ai, le procuri), te asiguri că ai înțeles ce ai de făcut și te apuci de treabă. Este un sistem care arareori dă greș. Desigur că, ulterior totul capătă nuanțe personale. Unora le place mai sărat, mai dulce, mai picant....pașii sunt oricum aceiași, persoana face diferența.
Indiferent de domeniul în care activăm, dorim să realizăm ceva. Dacă rămânem la stadiul de dorință, fără acțiune, nu înseamnă că avem un scop. Înseamnă pur și simplu că suntem simpli visători. Dacă purcedem la acțiune fără a avea un plan, niște pași pe care să îi urmăm, generăm haos.

Trebuie să decidem și să trecem la acțiune. Cu o foaie și un pix în mână! Și, dacă dăm greș, nu se termină lumea. Învățăm din greșeală și mergem mai departe!

Copiii- cei mai buni dascăli

Nu am reușit să dorm prea bine azi noapte. M-am lăsat condusă de gânduri legate de perioada ce se apropie. Moș Nicolae, Moș Crăciun, brad, daruri, Anul Nou, bani lipsă, frustrare....
M-am trezit cu noaptea în cap și cu aceleași gânduri care se învârteau neîncetat. Cum să fac oare să fie bine?!
În timp ce îi pieptănam părul fetei mele mai mari gândurile s-au oprit brusc. M-am uitat în jur, la rafturile pline de jocuri, jucării, cărți și acuarele. Mi-am amintit că, oricâte jucării le-aș cumpăra copiilor mei, dacă nu mă joc împreună cu ei nu au nici un rost. Toate enciclopediile din lume nu îi ajută la nimic dacă nu au alături un adult care să îi ajute să înțeleagă. Multdorita vioară nu are nici o valoare dacă nu are un auditoriu care să încânte. Și am zâmbit. Fata mea a zâmbit și ea. Ne-am îmbrățișat de parcă știam amândouă că am înțeles un adevăr universal: "Suntem ceea ce gândim". Copila mea era cu ochii în lacrimi și mi-a spus că îi vine să plângă. De fericire. Pentru că am îmbrățișat-o și i-am spus că o iubesc "tare-tare pân la soare".
Această dimineață ar fi putut fi la fel ca multe altele. Cu țipete, strigăte, zoreală și haos. Cu frustrări răbufnite și o mână de oameni triști care încep o nouă zi din viața lor. Am ales altceva pentru azi.
Fericirea depinde de calitatea gândurilor noastre, spunea Marc Aureliu. Și ca el mulți alții de-a lungul și de-a latul istoriei. Putem alege.
Copiii sunt cei mai buni dascăli. Nu trebuie decât să fim puțin atenți la ei. Ei iubesc, se iubesc, se ceartă și împacă, nu țin ură și, mai presus de tot au nevoie doar de dragoste și încredere pentru a fi fericiți.

Îți mulțumesc, iubita mea!

Învață de la toate

Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.

autor anonim