Ganduri fara final-pentru o mama speciala

     Un eseu despre ce inseamna "mama" scris de catre fiica mea.Si la cat stiu eu ca isi iubeste mama si la cat o cunosc eu stiu ca gandurile despre mama ei nu s-ar opri niciodata din a se asterne pe hartie.Enjoy ! 

  " Mama , un strop de lumina intr-o lume intunecata , un izvor de liniste si iubire intr-un univers atat de agitat . Cuvantul ,,mama” starneste in sufletele fiecaruia dintre noi lucruri diferite : pentru unii este doar un lucru banal , 2 silabe , 2 consoane , 2 vocale , dar pentru mine mama este fiinta fara de care nu as putea trai , cea care mi-a dat nastere si care este alaturi de mine zi si noapte , la bine si la rau , orice s-ar intampla.

         Cel mai important om de pe Pamant a fost creat de catre divinitate din dragoste , o dragoste pura , imaculata. Dumnezeu a sculptat din lut un inger fara aripi , un sol al sau care impartaseste dragoste neconditionata tuturor , dar mai ales copiilor sai. Nu exista o limba pe intinderea planetei care sa exprime puterea , iubirea , curajul din sufletul unei mame. Odata cu nasterea unei minuni din viata unei femei , si ea renaste. Femeia a existat , dar mama nu , ea este un lucru nou , un om plin de bunatate .

         Fiecare persoana are amintiri adanc infipte in piatra pretioasa a vietii : primul cuvant , primul pas , prima nota slaba la scoala sau certurile cu parintii sau prietenii. Oamenii ne tradeaza , se intorc prefacandu-se ca totul a trecut , dar ne parasesc in momentele in care avem maxima nevoie de ei . Mama nu este asa , chiar daca pare suparata , sufletul ei este un abis adanc in care exista iertare , in care gandurile acesteia nu sunt singure : protectoarea sentimentelor noastre analizeaza tot timpul de doua ori , o data pentru ea si o data pentru noi , copiii ei.

          Copiii , fiintele tinere sunt ca o carte deschisa : trairile noastre sunt usor de remarcat , o lacrima sau un suras fiind rampa de lansare a falsilor prieteni din jurul nostru pentru a ne eticheta sau a ne jigni. Cand simtim ca lucrul cel mai bun din viata noastra ar fi sa ne incuiem in camera si sa ascultam melodii triste , mama este langa noi. Ea este banca in care ne putem depune toate secretele , stiind ca cifrul seifului sau nu va fi ghicit de nimeni. Creatoarea noastra si-a sacrificat viata , fericirea , timpul doar pentru a ni le oferi noua , a petrecut ani intregi pentru a ne trece prin materia numita ,,Viata” , ea asigurandu-se ca ne vom descurca in momentul in care vom zbura din cuibul sau protector.

          Toate lucrurile frumoase ale anilor pe care ii traim vin cate doua sau cate trei , cu sutele sau cu duzinele : o gradina cu trandafiri , o padure inmugurita , stele , curcubee , frati , surori , matusi , verisori si prieteni , dar mama este una si ea compenseaza lipsa tuturor lucrurilor de pe Pamant. Imi iubesc mama precum copacii iubesc apa , iar omul care sunt sau care sper sa fiu i-l datorez prietenei mele cele mai bune , ea , mama. M-a luat in brate si m-a strans. Imbratisarea ei a fost calda , plina de iubire si afectiune , mainile sale catifelate mangaindu-mi fata plina de lacrimi . O voiam langa mine , doream sa ma ascund in gandurile sale , sa gasesc locul in care povestea vietii mele capata bucurie : sa devin o printesa , urmarindu-l pe Fat-Frumos din turnul castelului din nori. De ziua mea nu doresc decat doza de ,,nebunie “ a mamei mele , felul ei de a trece peste obstacole deoarece niciodata nu i-a fost frica.  Printr-o vorba dragastoasa , printr-un sincer ,,te iubesc “ , pe fata noastra se contureaza un zambet divin care nu va putea fi alungat de nimeni si nimic.   

          Mama este un lucru special ,este singurul obiect care nu poate fi definit printr-un cuvant  sau printr-o expresie , ea fiind cel mai bun critic al nostru, dar si cel mai puternic suporter . Faptul ca fiecare avem o mama si un tata , doua persoane minunate care ne-au influentat viata in cel mai bun mod posibil nu reprezinta ciclul vietii , ci reprezinta darul lui Dumnezeu fata de noi , pe care uneori nu stim sa-l pretuim. Ne fixam atentia pe zvonurile din scoala , pe dramele din clasa sau pe alte ganduri , evitand sarutul dulce al mamei pe frunte sau un sfat de-al tatalui. La varsta maturitatii realizam ca amprentele lor inca dainuiesc in sufletul nostru si ca generatia viitoare a familiei , proprii nostrii copii sunt oglinda bunicilor .

          Am 13 ani , lumea imi surade si portile catre noi orizonturi imi sunt larg deschise , dar ma framanta un gand : ce voi face cand mama nu va mai fi langa mine ? Prin flacara dragostei , ea m-a adus pe lume. Nici o persoana nu se ingrijoreaza mai tare decat ea , nu te stie din momentul in care ai plans pentru prima oara sau cand iti era foarte foame. Nimeni nu stie ce sa iti spuna cand esti ranit sau cand esti emotionat in privinta unei persoane iubite sau a unui examen important. Viata se schimba permanent in lipsa ei , de aceea , in scurta perioada de timp pe care o petrecem cu ea , trebuie sa o luam ca model , fiecare fata devenind o mama precum cea pe care a avut-o.

          Poate ca nu in fiecare zi ii spunem mamei ,,Te iubesc ! “ , dar simtim asta . Ea ne face mai speciali , unici prin felul ei de a fi. Mama , te iubesc pentru tot ce ai facut pentru mine ! " 

Isteria alimentara sau subiecte de presa?

        Era inevitabil ca viteza cu care creste populatia globului sa afecteze maniera in care este produsa mancarea pentru acesti oameni.E nevoie de mai multi pui,de mai multe ridichi,mai multe rosii,mai multe vaci,mai multi porci si infinit mai mult lapte decat procesele voit lasate naturale pot produce. Implicit nevoia crescuta de mai multa hrana inseamna oportunitati de imbogatire nelimitata pentru cei care o produc.
       Si atunci socoteala afaceristului fara scrupule devine extrem de simpla: Cati pui produc anual daca ii hranesc cu rame,greieri si boabe de malai? Atati.Si daca ii hranesc cu ceva malai,multi hormoni si scad mortalitatea in ferma prin medicatia agresiva cu antibiotice? Atati la puterea a 10-a.Hmmm! Mare dilema!
       Pana la urma e in regula si asa.E in regula pentru ca cei care au vazut vreodata un puisor de gaina in batatura bunicii,l-au privit crescand printre firele de iarba din ograda si fugarind fluturi zburdalnici inteleg fara abatere ca nu exista pui care se face de doua kilograme in 8 saptamani.Nici porci de 120 de kile in 6 luni.Nici cartof de juma'de kil bucata fara sa il stropesti cu muuuulte tampenii pana ajungi sa il scoti din pamant.Nu exista nici lapte de vaca cu acelasi gust cu laptele de la cutie.
       Si daca intelegi aceste fenomene incepi sa alegi ca doar ai grija ce bagi in gura,tu ci copii tai.Aici incepe problema deoarece in liber-ul tau arbitru un rol foarte important o are informatia.Asculti,cantaresti,rationezi si alegi. Cel mai mare exemplu de perversiune criminala l-am vazut zilele trecute pe subiectul de presa al laptelui cu aflatoxina,statul ne informa ca nici un gram din acest lapte nu a ajuns pe raft ci ca un procesator a descoperit ca a importat porcaria aia.Ori mai tarziu televiziunile anuntau ca se pare ca totusi pe rafturile din supermarket-uri ar fi ajuns(...!!!...) ceva toxinute mici,marunte...dar nu-s periculoase decat consumate frecvent.
        Si de atunci tot astept continuarea fireasca a stirii respective deoarece exista un singur final pe acest subiect : care e producatorul,procesatorul care a impins pe piata acest produs? Care e numele lui? De cine sa ne ferim? De Danone? De Albalact? De Milli? De Covalact? De cine,bah mamelucilor? E criminal sa nu ma informezi cine e acela cu atat mai mult cu cat esti atat de impotent in manifestari ale autoritatilor tale incat sa nu ii retragi dreptul de a mai face afaceri in Romania ever again? Nu poti? Nu vrei sa il opresti? Da-ne numele lui ca il oprim noi! Il oprim in 30 de zile.Intr-o luna isi trimite toate vacile acasa ,isi scoate merii pesticizati din radacina,isi muta casoaiele si profitul in Bangladesh! Sa-si bea singur laptele,sa-si faca tone de compot din fructele alea si zacusca din toti ardeii cu pesticide pe care ni-i vinde noua!
        Da-ne numele!Acum!
 

"Arbeit macht frei"? Serios?

          Pai tot vorbesc despre demnitate deoarece cred ca e al doilea lucru cel mai important de invatat,pe primul loc fiind facutul nevoilor pe olita.Demnitatea e sursa primara pentru multe alte trasaturi care dau valoare unui om,indiferent in ce loc te arunca hazardul.E printre putinele lucruri care nu iti pot fi luate,care nu dispar din viata ta cu viteza cu care dispar toate valorile materiale care te inconjura.Cea mai buna referinta despre valoarea demnitatii se regaseste in cartea unui om care si-a salvat viata practicand dragostea si demnitatea in timp ce era detinut intr-un lagar de concentrare nazist- A spune da vietii in orice conditii:o experienta psihologica in lagarul de concentrare-Viktor Frankl.
            De ce aceasta alaturare-demnitate,Viktor Frankl si nemtii? Deoarece stirile din ultimele doua zile plus cateva tone de documentare sorbite pe National Geographic pe tema celui de-al doilea razboi mondial imi activeaza singura sinapsa neuronala de care sunt capabil de cate ori vad declaratiile nemtilor la adresa Romaniei si a romanilor.Imi arati o stire despre Schengen si ce zic nemtii... imediat imi readuc aminte de lagarele naziste.Il pomenesti pe ministrul lor de interne...instant revad cu ochii mintii milioanele de morti in camerele de gazare si cele cateva zeci de milioane de morti prin toata lumea provocate de ambitiile marelui conducator german. Atunci ii bagau in pamant pe cei nevrednici de specia lor de arieni falosi,astazi inchid portile altor specii in cautare de orizonturi financiare mai bune.Nu ne mai gazeaza dar la nivel principial reactia Germaniei cu privire la intrarea Romaniei in Schengen este identica.
            N-am muncit o zi in nici o tara straina si nici nu intentionez sa o fac vreodata,nici eu si probabil nici alte 19 milioane de romani care mai suntem in Romania. Sa ne intelegem bine-nu am ramas in Romania de imbecili ci am ramas aici in urma unei decizii constiente si pe deplin asumate.
            Asa ca daca intra sau nu Romania in Schengen mi-i se falfaie maiestuos pe langa regiunea sacrala,poate sa transpire nervos inca o generatie de politicieni pana ne mai integram in ce vor ei ca io nu ma duc oricum.E pacat doar ca nu le aratam  mai des copiilor de astazi cum aratau nu cu mult timp in urma natiunile care si-au pierdut demnitatea pentru ca macar ei sa nu repete greselile istoriei-asa sper ca nu ar mai ajunge vreun conducator comunist sa asupreasca Romania si vreun psihopat austriac sa imbecilizeze Germania.
              Auf widerzein sau ceva...."Arbeit macht frei" la mine in tara,mah!

Dezbina si cucereste.Fuck the system 2

         Gena anonimatului la romani a aparut in urma cu....stai....de unde naiba sa stiu eu chestia asta...nu stie nimeni cand a aparut si nici nu cred ca e vreun om de stiinta  suficient de scrantit sa isi asume vreun pronostic pe tema asta.In schimb nu trebuie decat sa fi aware la fenomenele din jurul tau sa observi ca aceasta gena e prezenta,ce mai conteaza cand a aparut... Vocatia anonimatului incepe in viata fiecaruia in momente diferite,fie ca ai tuns-o rapid dupa ce ai spart vreun geam,fie ca te-ai facut mic de tot in spatele colegului din fata ta cand profesorul scruta nemilos clasa in cautarea victimei perfecte,exemplele,repet,tin de manifestarile personale ale fiecaruia dintre noi.
            Vreau cu aceasta postare sa intru in disecarea unei manifestari a exprimarii anonime ca forma democratica de preacurvie morala si ma refer la o stire care privea protestul postasilor cu referire la planurile de rentabilizare a Postei Romane,planuri elaborate de neocapitalistii instalati la conducere acestei institutii cu putin timp in urma.Cat de gaina speriata ai devenit incat sa protestezi cu cagula pe fata? E o realitate faptul ca acei oameni au mai fost prigoniti in trecut pentru maniera de exprimare,ca doar orice institutie mai plateste inca relicve umane scolite in vremuri de oprimare securista.Ce imi pare socant in schimb e imposibilitatea acestor salariati de a intelege ca ei sunt multi si ca vointa lor sindicala e mai puternica la orice ora decat metehnele naziste ale vreunui burtos director.
           Ce e atat de greu de inteles pentru fiecare dintre noi ca strategia asta nu functioneaza? Care strategie?Strategia in care ne uitam la postasi la televizor ca la maimute doar pentru ca noi suntem profesori si necazul lor nu ne priveste? Optiunea de a privi grevele profesorilor la televizor doar pentru ca noi suntem postasi si necazul profesorilor nu ne priveste? Strategia in care problemele lucratorilor de la CFR nu ne privesc atat timp cat suntem functionari publici in finante?Toate aceste categorii nu vor sau nu se vrea sa inteleaga simplul fapt ca sunt despartiti de profesii dar uniti in probleme?
           E usor de observat pe fata conducatorilor acestei tari ca nu pot intelege multe dar e clar ca au inteles perfect valoarea principiului "Dezbina si cucereste!".E drept ca au si cobaii perfecti la indemana pentru mica lor distractie.Niste cobai mici,flamanzi,speriati si cu cagule pe bot.
            Fara discriminare profesionala cand vine vorba de experimente,cred ca am inteles macar atat.Voi ce intelegeti?