Lua-mi-ar telecomanda pe veci!

   Cei mai apropiati mie stiu deja ca dupa mine exista deja o generatie mai tanara si ma refer aici la copiii mei proprii si personali.Nu imi e prea clar cum definesti exact pragurile de timp care demarcheaza generatiile intre ele dar e clar ca sub cei 38 de ani ai mei exista macar una daca nu doua generatii deja in lucru,a doua probabil inca semneaza condica la gradinita,as zice eu.

Pe de alta parte imi e clar ca fiecare generatie se defineste prin suma evenimentelor care au marcat-o,prin lucrurile specifice exclusiv acelei perioade-muzica,arta,politica,sport,tehnologie,etc.Daca esti de varsta mea trebuie sa aduci aminte de televizorul alb-negru,fara telecomanda included,de cozile de oameni la magazinele de paine,de fotbalul din fata blocului,de verile in care ai vazut reprezentatia la circ de 15 ori,niciodata cu bilet.De muzica rock,multa si faina, si de oroarea cu care ii priveau oamenii pe strada pe cei cu parul lung.

Daca ma uit la generatia parintilor mei imi dau seama ca perioadele pe care le-au trecut le sunt proprii doar lor-nascut,crescut in comunism,in lipsuri si nevoi,in mijlocul unei lupte constante pentru supravietuire.Imi aduc aminte un moment in care isi cumparasera ai mei un pick-up,prin '87, si dupa cateva zile l-au ascuns la matusa-mea de frica securistilor.Nu e vorba ca nu l-au platit ci ca "facusera rost" de el si ca n-au stat la rand pe lista de asteptare.Spaima pe care o resimteau oamenii in acele vremuri e greu de descris generatiilor mai tinere decat a mea.Nici n-ar intelege mare lucru,ar fi ceva nespecific configuratiei creierelor lor,ar fi degeaba.Poti sa atingi astfel de subiecte fara sa le dezvolti tare ca ii ia plictiseala.Pe buna dreptate.Mai bine ii lasi sa isi vad de tablete,laptopuri,internet si altele.E momentul lor sa profite din plin de vremurile care ii vor fi format pe ei.

Ce sens  are sa le explic copiilor mei ca daca ma uit azi la televizor vad oamenii cu apucaturile robotilor de partid de pe vremuri,specia voluntara nu cea obligatorie.Genul ala de specie care aplaudau din convingere realizarile partidului maret.Genul de specie care isi apleca spinarea cu voiosie la trecerea conducatorului.Si cate n-au mai facut astia ....canale,case ale poporului,ode,poezii si beciuri fara numar.

Imi pare ireal sa vad azi politicieni recitand poezii pentru slavirea conducatorului de partid.Ireal,scarbos si imi face rau.Rau la  nivel visceral  si atunci inchid televizorul,lua-mi-ar cineva telecomanda pe veci!

Ca stiu deja ca nu mai votez.De ce sa-i mai vad atunci?Sa-mi readuc aminte?
Nu mai vreau sa imi aduc aminte.

Bah da' onoare mai aveti?

Minunat concept onoarea asta!

De cand il freaca pe pelicule Hollywood-ul te-ai gandi ca ne-am prins si noi ca a fi un om de onoare este ceva de dorit.Ca actiunile care te recomanda drept un om onorabil sunt la indemana oricui si ca exprimarea acesteia este imediata,eficienta,vizibila si semnificativa.Ca atunci cand onoarea "kicks in,shit gets done!".
Asa o fi.Fost.Candva.Long time ago.Si-apoi incepe Romania.Ce imi pare acum cel mai greu sport este sa incerc sa conserv corect acest concept pentru mine,familia mea si copiii mei.Aici unde onoarea devine o chestiune de oportunitate financiara sau politica. nimic nu isi mai pastreaza valoarea.Azi liberal,maine socialist.Azi prieten,maine dusman.
Personal cred cu tarie ca orice om,ministru al invatamantului fiind el,care esueaza in a echipa scolile din tara lui cu manuale pentru toti copii in prima zi de scoala mai are un singur gest de facut.Sa isi dea demisia imediat,intr-o maniera eficienta,vizibilasi transparenta.Si sa si explice exhaustiv de ce crede el ca trebuia sa isi dea demisia.Ca sa inteleaga si cei mai putin intelegatori,asa ca mine,ca onoarea mai exista si aici si ca cei mai onorabili exponenti ai conceptului de onoare sunt oamenii de stat.Pentru a servi drept modele de urmat.
 Si pentru ca urmatorul ministru al ce vreti voi sa defileze cu aceleasi criterii de performanta.Pe care noi sa le putem identifica rapid si sanctiona fulgerator.
In numele onoarei.