noiembrie 16, 2013

Endorfine si porci pe doua picioare

     M-am intors de pe o parte pe alte vreme de vreo 6 luni de zile si am tot amanat sa fac ceea ce in primavara parea o chestie urgenta.Si dupa ce m-am luat cu alte chestii,cu alte proiecte am cazut usor si pe nesimtite in dulcea amanare atat de draga fiecaruia dintre noi.Mi-am zis ca nu-i ok sa fac asta,ca poate am gresit si eu la un moment dat si ca de fapt daca am lasat problema aceea atat timp poate ca nu mai merita sa fac nimic sa o rezolv.
      M-am lepadat in primavara de un nesimtit de patron  ei dandu-mi demisia de onoare si fara sa beneficiez de linistea perioadei de preaviz .Motivele diverse si din punctul meu de vedere toate ireconciliabile- dupa doua luni inca ma plimba cu zaharelul pe langa banii promisi,pe langa forma de angajare,pe langa primit documente de angajare semnate si care,colac peste mierla, era si de o golaneala atat de straina de ce propovaduiesc eu pe acilea incat simtind ca nu mai e loc in mocirla de inca un porc(erau destui ei pe acolo) mi-am bagat picioarele instant.Demisie scanata pe mail si sayonara,fuckers!
      Evident ca mi-am luat adio si de la ultimul salariu ca doar de ce sa mi-l mai dea si sa strice reputatia de jeg stratificat a companiei in cauza.Si vine ziua de azi,zi in care am facut ce trebuia sa fac de jumatate de an deja.Am pus mana pe problema si am impachetat,ca tot se apropie sezonul impachetarilor de tot felul, fain frumos o fenomenal de elaborata si cuprinzatoare reclamatie catre Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti.Ia de aici!
       Va jur cu mana pe inima ca momentul in care am terminat manufactura mi-au sarit de pe mine 'nspe pietre de moara si iaca m-am cadorisit cu inca un moment de auto-invatare pe care promit sa il repet de cate ori va mai fi cazul fara amanarea jenanta de care va povesteam la inceput: am sa aman mai putin si sa am sa fac mai des lucrurile corecte.

       M-am simtit impacat,usor si corect.Va indemn pe toti sa faceti lucrurile corecte-senzatia de impacare sufleteasca este greu de egalat,recompensa e plina de endorfine bune si folositoare.Cat despre capitalistul de Bucuresti....hmm....ii doresc un Ignat fericit si sa-i aduca Mosul  un briceag si o piatra de polizor.

octombrie 29, 2013

Tara lui "Lasa-ma sa te las..." sau "Prima mea intalnire cu politica"

         La naiba cu criza varstei mijlocii,sper sa treaca repede si sa ma lase in pace fara mari sechele! Incerci sa te faci mic asteptand  sa treca tot felul de episoade si in final sa te bage cineva in seama iar ceea ce faci,bun sau rau, sa fie pentru ca asa ai vrut nu pentru ca... esti la pubertate si te freaca hormonii,ca esti adolescentul rebel neinteles de parinti cu preocupari aparent distructive,ca esti pana in 25 si inca tanar si fara experienta mare de viata sau profesionala inca nu prea poti deschide pliscul si sa fii ascultat in acelasi timp. Cum eu am ars deja etapele de mai sus,ma asezasem confortabil pe plaja calda si primitoare dintre borna 30 si statia 40 si ma pregateam serios de tihna omului de familie,cu o slujba decenta,cu niscaiva realizari materiale si cu sporadice reveniri la preocupari mai putin contabile-o carte,un film bun,o iesire in natura,etc.
        
         Si cand stateam mai bine ma lovi in moalele capului senzatia ca eu sunt mai bun de atat,ca e momentul sa fac mai mult,sa spun mai multe,sa ma educ in plus si,nu-i asa,sa imi aduc aportul la chestii care depasesc granita microuniversului familiei mele. Senzatia amintita plus putina clisma cerebrala "TV style" mi-au intarit perfid convingerea ca misiunea mea pe pamant nu e incheiata si ca lucruri noi si frumoase urmeaza pentru cei care le cauta,adica JE. Si am facut primul pas inafara zonei mele de confort,m-am interesat,am ascultat in dreapta si in stanga,am socotit si am tras imbecila concluzie ca daca vreau sa FIU mai mult trebuie sa ies din barlog si cu inima in dinti am completat (online,desigur...)cererea de adeziune la unul din partidele care se zdrobeste tare pentru propasirea natiunii romanesti.Nu dau nume,cred ca toti sunt la fel(sa n-aud critici pe baza de generalizari,nu halesc astazi asa ceva).

         Continuarea o banuiti... nu m-a contactat nimeni(cum cica ar fi trebuit) si astfel m-am asezat blegeste in asteptarea semnului ca e momentul sa prestez social,ca deh, n-am vrut sa intru cu bocancii in viata sau sediul ingalbenit de traditie al mult ravnitului partid. Si atunci m-a lovit intelegerea senina a inca unui principiu atat de drag romanilor in general: "Nu lasa pe maine ce poti face azi,lasa pe poimaine ca poate nu mai trebuie facut!"
       Nu e doar despre acest episod,deja trecut pentru mine-e despre cum suntem in realitate ca natiune.Nu raspundem la nimic,nu ne asumam responsabilitati in plus,facem cat e cazul,daca se poate fentam munca,fiscul,banca si intalnirile cu matusile pupacioase.Spunem mult,facem putin sau deloc!

       Succes,Romania! 

       P.S.Sunt ingrijorat pentru tine,serios!




octombrie 05, 2013

Mitul insuccesului la romani

   Zilele trecute intr-o deplasare legata de munca mi-a aruncat cineva o remarca aparent nascuta dintr-o frustare personala,genul de chestie soptita in barba dar cu scopul precis de a fi auzita:"Ce mi-ar fi placut sa fiu  si eu sef...".Am avut cateva momente de ezitare in a alege raspunsul corect si admit ca primul impuls (don't worry-l-am sufocat pana la moarte pe el...pe impuls) a fost sa ii raspund in raspar,cele cateva secunde pana mi-au pornit procesoarele din cap au permis nasterea senzatiei ca imi reproseaza de fapt cantitatea de munca pe care o depun in comparatie cu el sau ceilalti colegi mai putin "ajunsi".I-am explicat omului ca acest "fenomenal" statut  de sef nu e un cadou primit de ziua mea din partea vreunui binefacator ci  e o etapa in cariera mea,e momentul in care ma aflu dupa zece ani de activitate foarte rar intrerupta in acest domeniu si ca e rasplata volatila a sumei eforturilor facute in plus fata de colegii mei.
     Ce e trist e ca persoana care ma provocase la destanuiri facute in picioare in mijlocul unui depozit inghetat departe de casa era un barbat,un tanar de 28 de ani,un om aflat in momentul perfect al vietii sale.Asa ca am inchis aproape abrupt discutia cu el intrebandu-l ce il opreste sa ajunga si el seful care am ajuns eu si dandu-i unicul sfat pe care l-ai putea inghiti fara apa de la un strain fara sa il verifici daca e credibil:
Vino in fiecare zi la munca si fii cel mai bun angajat al acestei sucursale! In cele din urma,aici ori in orice alt loc de munca vei ajunge,doar aceasta obisnuita iti va aduce ceea ce crezi ca meriti!
     Ceea ce ramane o convingere pe care o afirm si pe care sunt si pregatit sa o apar necontenit este faptul ca toti marii oameni ,fie ei presedinti de tara,doctori renumiti,staruri de cinema,orice credeti ca se incadreaza la capitolul personalitati marcante ale ultimilor 200 de ani- toti acestia au venit pe lume in pielea goala si avand statut de bebelusi.Ceea ce devine fiecare ramane o chestiune de oportunitati in fata carora te prezinti pregatit sau nu,instruit sau nu,deschis la minte sau nu,hotarat sa le abordezi sau nu,educat sau nu,citit sau nu,experimentat sau nu,etc.
       Deoarece succesul nu se naste succes,succesul se naste in pielea goala!

aprilie 02, 2013

Dictionar de bune practici sociale-varianta de buzunar

       Face parte din procesul natural pe care il incepem din prima zi de viata deprinderea de abilitati pe care le folosim ulterior pentru a relationa cu oamenii din jurul nostru.Semnalele pe care le emitem fac parte dintr-un cod de manifestari care incep prin a fi extrem de viscerale (scancetul unui bebelus care semnalizeaza foamea sau durerea) iar pe masura ce inaintam in varsta aceste semnale devin mai elaborate iar scopurile pentru care ele sunt emise pot capata forme mai mult sau mai putin pozitive,asumate prin decizie constienta sau impulsive,intelese sau neintelese.
       Cred ca e inutil sa explic foarte pe larg de ce o buna parte din ceea ce suntem fiecare dintre noi astazi poarta semnul conditionarilor la care am fost supusi,conditionari care pot fi de multe feluri,de la cele geografice la cele de educatie,de apartenenta religioasa,etnica,etc. Daca te-ai fi nascut in padurea amazoniana cred ca  probabilitatea ca la aceasta ora sa fi la vanat de maimute e extrem de mare,la fel cum daca ai fi un taran chinez iarasi e foarte probabil ca in acest moment sa plantezi orez si aceasta e prima conditionalitate a existentei fiecaruia dintre noi: apartenenta la o regiune geografica. Vreau sa zabovesc totusi la un alt tip de conditionalitate,genul de manifestare care poate fi schimbata prin educatie,de aici si titlul acestei postari.          
           
        Ceea ce va cer astazi e sa ma ajutati sa definim impreuna care ar fi setul de reguli care,odata aplicate, ar putea da tonul unor manifestari pozitive in viata noastra si a celorlalti,manifestari pe care sa le scoatem de sub umbra actiunii lor conditionate si pe care sa le aranjam intr-un ghid de bune practici sociale adaptate societatii moderne,un indreptar al comportamentului uman(parinti catre copii,oameni catre oameni,sefi catre subalterni,etc.) Asa ca, invitandu-va sa participati la ceea ce va fi un booklet care sa va poarte numele ca co-autori pe toti cei care veti intra in acest proiect, incep eu cu primul gand:

                 "Aproba cu pasiune si lauda sincer reusitele celorlalti!"

      Daca Maslow punea aproape in varful piramidei nevoilor dorinta de recunoastere a calitatilor personale atunci practicarea laudei sincere iti va aduce o gramada de prieteni atat de repede cu cat practicarea invidiei ca alternativa iti va aduce o proasta reputatie si un ocean de singuratate.
Astept cu inima stransa exemplele voastre care sa sustina aceasta prima regula asternuta si anticipez cu mare emotie urmatoarele ganduri care sa puna baza conditionarilor pozitive care vor aduce plus valoare VIETII tuturor.

martie 16, 2013

Ganduri fara final-pentru o mama speciala


     Un eseu despre ce inseamna "mama" scris de catre fiica mea.Si la cat stiu eu ca isi iubeste mama si la cat o cunosc eu stiu ca gandurile despre mama ei nu s-ar opri niciodata din a se asterne pe hartie.Enjoy ! 


  " Mama , un strop de lumina intr-o lume intunecata , un izvor de liniste si iubire intr-un univers atat de agitat . Cuvantul ,,mama” starneste in sufletele fiecaruia dintre noi lucruri diferite : pentru unii este doar un lucru banal , 2 silabe , 2 consoane , 2 vocale , dar pentru mine mama este fiinta fara de care nu as putea trai , cea care mi-a dat nastere si care este alaturi de mine zi si noapte , la bine si la rau , orice s-ar intampla.
         Cel mai important om de pe Pamant a fost creat de catre divinitate din dragoste , o dragoste pura , imaculata. Dumnezeu a sculptat din lut un inger fara aripi , un sol al sau care impartaseste dragoste neconditionata tuturor , dar mai ales copiilor sai. Nu exista o limba pe intinderea planetei care sa exprime puterea , iubirea , curajul din sufletul unei mame. Odata cu nasterea unei minuni din viata unei femei , si ea renaste. Femeia a existat , dar mama nu , ea este un lucru nou , un om plin de bunatate .
         Fiecare persoana are amintiri adanc infipte in piatra pretioasa a vietii : primul cuvant , primul pas , prima nota slaba la scoala sau certurile cu parintii sau prietenii. Oamenii ne tradeaza , se intorc prefacandu-se ca totul a trecut , dar ne parasesc in momentele in care avem maxima nevoie de ei . Mama nu este asa , chiar daca pare suparata , sufletul ei este un abis adanc in care exista iertare , in care gandurile acesteia nu sunt singure : protectoarea sentimentelor noastre analizeaza tot timpul de doua ori , o data pentru ea si o data pentru noi , copiii ei.
          Copiii , fiintele tinere sunt ca o carte deschisa : trairile noastre sunt usor de remarcat , o lacrima sau un suras fiind rampa de lansare a falsilor prieteni din jurul nostru pentru a ne eticheta sau a ne jigni. Cand simtim ca lucrul cel mai bun din viata noastra ar fi sa ne incuiem in camera si sa ascultam melodii triste , mama este langa noi. Ea este banca in care ne putem depune toate secretele , stiind ca cifrul seifului sau nu va fi ghicit de nimeni. Creatoarea noastra si-a sacrificat viata , fericirea , timpul doar pentru a ni le oferi noua , a petrecut ani intregi pentru a ne trece prin materia numita ,,Viata” , ea asigurandu-se ca ne vom descurca in momentul in care vom zbura din cuibul sau protector.
          Toate lucrurile frumoase ale anilor pe care ii traim vin cate doua sau cate trei , cu sutele sau cu duzinele : o gradina cu trandafiri , o padure inmugurita , stele , curcubee , frati , surori , matusi , verisori si prieteni , dar mama este una si ea compenseaza lipsa tuturor lucrurilor de pe Pamant. Imi iubesc mama precum copacii iubesc apa , iar omul care sunt sau care sper sa fiu i-l datorez prietenei mele cele mai bune , ea , mama. M-a luat in brate si m-a strans. Imbratisarea ei a fost calda , plina de iubire si afectiune , mainile sale catifelate mangaindu-mi fata plina de lacrimi . O voiam langa mine , doream sa ma ascund in gandurile sale , sa gasesc locul in care povestea vietii mele capata bucurie : sa devin o printesa , urmarindu-l pe Fat-Frumos din turnul castelului din nori. De ziua mea nu doresc decat doza de ,,nebunie “ a mamei mele , felul ei de a trece peste obstacole deoarece niciodata nu i-a fost frica.  Printr-o vorba dragastoasa , printr-un sincer ,,te iubesc “ , pe fata noastra se contureaza un zambet divin care nu va putea fi alungat de nimeni si nimic.   
          Mama este un lucru special ,este singurul obiect care nu poate fi definit printr-un cuvant  sau printr-o expresie , ea fiind cel mai bun critic al nostru, dar si cel mai puternic suporter . Faptul ca fiecare avem o mama si un tata , doua persoane minunate care ne-au influentat viata in cel mai bun mod posibil nu reprezinta ciclul vietii , ci reprezinta darul lui Dumnezeu fata de noi , pe care uneori nu stim sa-l pretuim. Ne fixam atentia pe zvonurile din scoala , pe dramele din clasa sau pe alte ganduri , evitand sarutul dulce al mamei pe frunte sau un sfat de-al tatalui. La varsta maturitatii realizam ca amprentele lor inca dainuiesc in sufletul nostru si ca generatia viitoare a familiei , proprii nostrii copii sunt oglinda bunicilor .
          Am 13 ani , lumea imi surade si portile catre noi orizonturi imi sunt larg deschise , dar ma framanta un gand : ce voi face cand mama nu va mai fi langa mine ? Prin flacara dragostei , ea m-a adus pe lume. Nici o persoana nu se ingrijoreaza mai tare decat ea , nu te stie din momentul in care ai plans pentru prima oara sau cand iti era foarte foame. Nimeni nu stie ce sa iti spuna cand esti ranit sau cand esti emotionat in privinta unei persoane iubite sau a unui examen important. Viata se schimba permanent in lipsa ei , de aceea , in scurta perioada de timp pe care o petrecem cu ea , trebuie sa o luam ca model , fiecare fata devenind o mama precum cea pe care a avut-o.
          Poate ca nu in fiecare zi ii spunem mamei ,,Te iubesc ! “ , dar simtim asta . Ea ne face mai speciali , unici prin felul ei de a fi. Mama , te iubesc pentru tot ce ai facut pentru mine ! " 

martie 11, 2013

Isteria alimentara sau subiecte de presa?

        Era inevitabil ca viteza cu care creste populatia globului sa afecteze maniera in care este produsa mancarea pentru acesti oameni.E nevoie de mai multi pui,de mai multe ridichi,mai multe rosii,mai multe vaci,mai multi porci si infinit mai mult lapte decat procesele voit lasate naturale pot produce. Implicit nevoia crescuta de mai multa hrana inseamna oportunitati de imbogatire nelimitata pentru cei care o produc.
       Si atunci socoteala afaceristului fara scrupule devine extrem de simpla: Cati pui produc anual daca ii hranesc cu rame,greieri si boabe de malai? Atati.Si daca ii hranesc cu ceva malai,multi hormoni si scad mortalitatea in ferma prin medicatia agresiva cu antibiotice? Atati la puterea a 10-a.Hmmm! Mare dilema!
       Pana la urma e in regula si asa.E in regula pentru ca cei care au vazut vreodata un puisor de gaina in batatura bunicii,l-au privit crescand printre firele de iarba din ograda si fugarind fluturi zburdalnici inteleg fara abatere ca nu exista pui care se face de doua kilograme in 8 saptamani.Nici porci de 120 de kile in 6 luni.Nici cartof de juma'de kil bucata fara sa il stropesti cu muuuulte tampenii pana ajungi sa il scoti din pamant.Nu exista nici lapte de vaca cu acelasi gust cu laptele de la cutie.
       Si daca intelegi aceste fenomene incepi sa alegi ca doar ai grija ce bagi in gura,tu ci copii tai.Aici incepe problema deoarece in liber-ul tau arbitru un rol foarte important o are informatia.Asculti,cantaresti,rationezi si alegi. Cel mai mare exemplu de perversiune criminala l-am vazut zilele trecute pe subiectul de presa al laptelui cu aflatoxina,statul ne informa ca nici un gram din acest lapte nu a ajuns pe raft ci ca un procesator a descoperit ca a importat porcaria aia.Ori mai tarziu televiziunile anuntau ca se pare ca totusi pe rafturile din supermarket-uri ar fi ajuns(...!!!...) ceva toxinute mici,marunte...dar nu-s periculoase decat consumate frecvent.
        Si de atunci tot astept continuarea fireasca a stirii respective deoarece exista un singur final pe acest subiect : care e producatorul,procesatorul care a impins pe piata acest produs? Care e numele lui? De cine sa ne ferim? De Danone? De Albalact? De Milli? De Covalact? De cine,bah mamelucilor? E criminal sa nu ma informezi cine e acela cu atat mai mult cu cat esti atat de impotent in manifestari ale autoritatilor tale incat sa nu ii retragi dreptul de a mai face afaceri in Romania ever again? Nu poti? Nu vrei sa il opresti? Da-ne numele lui ca il oprim noi! Il oprim in 30 de zile.Intr-o luna isi trimite toate vacile acasa ,isi scoate merii pesticizati din radacina,isi muta casoaiele si profitul in Bangladesh! Sa-si bea singur laptele,sa-si faca tone de compot din fructele alea si zacusca din toti ardeii cu pesticide pe care ni-i vinde noua!
        Da-ne numele!Acum!
 

martie 05, 2013

"Arbeit macht frei"? Serios?

          Pai tot vorbesc despre demnitate deoarece cred ca e al doilea lucru cel mai important de invatat,pe primul loc fiind facutul nevoilor pe olita.Demnitatea e sursa primara pentru multe alte trasaturi care dau valoare unui om,indiferent in ce loc te arunca hazardul.E printre putinele lucruri care nu iti pot fi luate,care nu dispar din viata ta cu viteza cu care dispar toate valorile materiale care te inconjura.Cea mai buna referinta despre valoarea demnitatii se regaseste in cartea unui om care si-a salvat viata practicand dragostea si demnitatea in timp ce era detinut intr-un lagar de concentrare nazist- A spune da vietii in orice conditii:o experienta psihologica in lagarul de concentrare-Viktor Frankl.
            De ce aceasta alaturare-demnitate,Viktor Frankl si nemtii? Deoarece stirile din ultimele doua zile plus cateva tone de documentare sorbite pe National Geographic pe tema celui de-al doilea razboi mondial imi activeaza singura sinapsa neuronala de care sunt capabil de cate ori vad declaratiile nemtilor la adresa Romaniei si a romanilor.Imi arati o stire despre Schengen si ce zic nemtii... imediat imi readuc aminte de lagarele naziste.Il pomenesti pe ministrul lor de interne...instant revad cu ochii mintii milioanele de morti in camerele de gazare si cele cateva zeci de milioane de morti prin toata lumea provocate de ambitiile marelui conducator german. Atunci ii bagau in pamant pe cei nevrednici de specia lor de arieni falosi,astazi inchid portile altor specii in cautare de orizonturi financiare mai bune.Nu ne mai gazeaza dar la nivel principial reactia Germaniei cu privire la intrarea Romaniei in Schengen este identica.
            N-am muncit o zi in nici o tara straina si nici nu intentionez sa o fac vreodata,nici eu si probabil nici alte 19 milioane de romani care mai suntem in Romania. Sa ne intelegem bine-nu am ramas in Romania de imbecili ci am ramas aici in urma unei decizii constiente si pe deplin asumate.
            Asa ca daca intra sau nu Romania in Schengen mi-i se falfaie maiestuos pe langa regiunea sacrala,poate sa transpire nervos inca o generatie de politicieni pana ne mai integram in ce vor ei ca io nu ma duc oricum.E pacat doar ca nu le aratam  mai des copiilor de astazi cum aratau nu cu mult timp in urma natiunile care si-au pierdut demnitatea pentru ca macar ei sa nu repete greselile istoriei-asa sper ca nu ar mai ajunge vreun conducator comunist sa asupreasca Romania si vreun psihopat austriac sa imbecilizeze Germania.
              Auf widerzein sau ceva...."Arbeit macht frei" la mine in tara,mah!

martie 03, 2013

Dezbina si cucereste.Fuck the system 2

         Gena anonimatului la romani a aparut in urma cu....stai....de unde naiba sa stiu eu chestia asta...nu stie nimeni cand a aparut si nici nu cred ca e vreun om de stiinta  suficient de scrantit sa isi asume vreun pronostic pe tema asta.In schimb nu trebuie decat sa fi aware la fenomenele din jurul tau sa observi ca aceasta gena e prezenta,ce mai conteaza cand a aparut... Vocatia anonimatului incepe in viata fiecaruia in momente diferite,fie ca ai tuns-o rapid dupa ce ai spart vreun geam,fie ca te-ai facut mic de tot in spatele colegului din fata ta cand profesorul scruta nemilos clasa in cautarea victimei perfecte,exemplele,repet,tin de manifestarile personale ale fiecaruia dintre noi.
            Vreau cu aceasta postare sa intru in disecarea unei manifestari a exprimarii anonime ca forma democratica de preacurvie morala si ma refer la o stire care privea protestul postasilor cu referire la planurile de rentabilizare a Postei Romane,planuri elaborate de neocapitalistii instalati la conducere acestei institutii cu putin timp in urma.Cat de gaina speriata ai devenit incat sa protestezi cu cagula pe fata? E o realitate faptul ca acei oameni au mai fost prigoniti in trecut pentru maniera de exprimare,ca doar orice institutie mai plateste inca relicve umane scolite in vremuri de oprimare securista.Ce imi pare socant in schimb e imposibilitatea acestor salariati de a intelege ca ei sunt multi si ca vointa lor sindicala e mai puternica la orice ora decat metehnele naziste ale vreunui burtos director.
           Ce e atat de greu de inteles pentru fiecare dintre noi ca strategia asta nu functioneaza? Care strategie?Strategia in care ne uitam la postasi la televizor ca la maimute doar pentru ca noi suntem profesori si necazul lor nu ne priveste? Optiunea de a privi grevele profesorilor la televizor doar pentru ca noi suntem postasi si necazul profesorilor nu ne priveste? Strategia in care problemele lucratorilor de la CFR nu ne privesc atat timp cat suntem functionari publici in finante?Toate aceste categorii nu vor sau nu se vrea sa inteleaga simplul fapt ca sunt despartiti de profesii dar uniti in probleme?
           E usor de observat pe fata conducatorilor acestei tari ca nu pot intelege multe dar e clar ca au inteles perfect valoarea principiului "Dezbina si cucereste!".E drept ca au si cobaii perfecti la indemana pentru mica lor distractie.Niste cobai mici,flamanzi,speriati si cu cagule pe bot.
            Fara discriminare profesionala cand vine vorba de experimente,cred ca am inteles macar atat.Voi ce intelegeti?

februarie 28, 2013

Educatie financiara-fuck the system!


            Daca m-am saturat de ceva e sa mai vad ospatari cu studii superioare,taximetristi cu master in economie si absolventi de filologie care aplica la posturi de secretara(ma rog...assistant-manager...). Si daca efortul financiar si cel de intentie facut pentru a te rafina ca viitor angajat nu te ajuta sa iesi din cercul vicios descris mai sus pot sa iti furnizez cateva motive pana ce ma hotarasc sa il discut pe singurul important. Adica poti fi si tu vinovat ca nu ai avut habar ca nu se mai cauta ingineri in Baia Mare de cand nu mai avem industrie,ca poti incerca sa termini Dreptul dar daca nu ai influenta si mega-bani de acasa nu intri in barou cu una cu doua,ca masterul in economie nu mai valoreaza mare lucru intr-o tara cu economia in degringolada totala.Pot sa iti mai spun ca era in regula daca in efortul de a deveni mai intruit  ti-ai fi luat ragazul sa intelegi si ca te afli intr-un oras mic,cu posibilitati limitate si atunci daca nu esti hotarat sa te muti in Bucuresti,Brasov,Cluj sau Timisoara perspectivele tale profesionale tin de ruleta ruseasca a statisticii pietei muncii locale.
              Si uite asa poposesc la motivul principal in viziunea mea,unul extrem de visceral si care are o singura componenta majora-Foamea.Da.Foamea ca instinct primar,ala care iti spune ca daca nu ai facut nici o cursa cu taxiul esti abonat la moartea fiintei.Ce e nasol e ca acest moment al declansarii foamei fiziologice corespunde exact cu momentul in care esti dispus sa renunti la tot pentru a scapa de senzatia marsava de mate chiorainde-la demnitate,la respect,la diplome,la principii.Si atunci de duci la unul din cele 10 supermarket-uri locale si bagi aplicatia.Intrebi de "planul financiar" al companiei pentru functia de lucrator comercial si afli cu stupoare ca nu te-ai scos din rahat da' cel putin nu mai faci foame 30 de zile,de acum faci foame doar 21 de zile,pentru restul ai salariul cu care iti permiti parizer,paine de a doua zi si patru kile de cartofi deja incoltiti.
              Asa incepe marea prosteala capitalista,cu cei dispusi sa munceasca oricat de mult pentru 700 de lei si bonuri de masa.Ca varianta ar fi ca nimeni sa nu mai munceasca la meseriasii astia.Si uite asa profiturile lor exportate in tari straine ar incepe sa devina doar promisiuni,ca nu ai mai reusit sa angajezi pe nimeni de vreo 7 luni si nu mai e nimeni sa iti descarce marfa in depozite si sa o puna pe rafturi dupa aceea.Traiesc aceasta convingere ca daca am invata sa traim o vreme cu foamea din noi, in maxim un an salariul minim net pentru orasul asta ar urca la 1500 de lei.Cred ca nu e un moment mai potrivit sa dam semnale pietei muncii ca nu mai halim prosteala.Cred de asemenea ca e momentul sa inceapa sa ne convinga ei ca le-ar face o deosebita onoare sa muncim pentru ei.Si ca sunt dispusi sa ne plateasca.
             
             E doar un vis frumos.Dar atata vreme cat visez uit de foame.

februarie 25, 2013

N-ati vrut cartea...v-o povestesc eu!

              Incepe cu gandul la final! Cand vine vorba de ceea ce vrei sa faci,cand vine vorba despre cine vrei sa fii este cel mai bun sfat pe care pot sa ti-l dau.Unii dintre noi aplica in mod inconstient acest principiu.E extrem de simplu,si cea mai banala gospodina amesteca componentele unei viitoare prajituri stiind exact cum pune si cat cat pune si in ce ordine pune din fiecare ingredient astfel ca la final sa iasa prajitura minunata.Si daca vrei sa stii daca in viata ta amesteci ingredientele corecte care la final sa dea impresia unei vieti traite plenar si implinitor incepe sa te gandesti la acest proces al amestecarii elementelor din viata ta ca la unul terminat. Viata ta a luat sfarsit si cei apropiati si nu numai vin sa isi prezinte respectul,omagiile si asa mai departe. Imagineaza-ti ca stai si asculti  nevazut discutiile despre tine in vorbirea celor care asista la ceremonia ta de despartire cu lumea.
          "A fost un manager desavarsit dar un prieten inexistent." "A cladit o companie dar nu a participat la nici o serbare a copiilor." "A fost un om bun dar cam barfitor"."Era cam zgarcit cu angajatii"."A fost cel mai plin de initiativa angajat dar lumea spune ca isi batea copii..."
             Sau "A fost un om minunat, comunitatea ii va simti lipsa","A fost omul care iti sarea in ajutor fara sa ii ceri","A fost un angajat exceptional dar nu si-a neglijat familia ","A creat locuri de munca in care angajatii erau respectati"."A fost un exemplu de bunatate si bunapurtare pentru toti cei care l-au cunoscut".

       Am creionat repede cele doua scenarii care descriu cum vedem si cum ne amintim de obicei prezenta persoanelor cu care am intrat vreodata in contact.Daca iesi in fiecare zi din casa gandindu-te la cum iti petreci ziua astfel ca unicul scenariu acceptabil sa fie cel de-al doilea lucrurile minunate iti vor umple viata.Mai mult respect,mai multe vorbe bune,mai multe telefoane catre cei care te asteapta sa le redevii prietenul de odinioara,fiul/fiica care isi cauta cu dragoste parintii.
       Da,e minunat ca esti manager,sef,patron dar nu uita ca daca ceva merge prost in viitor ai face bine sa fi fost prietenul cuiva,sotul respectat de sotia lui,tatal iubit de copii sai pentru ca acestea sunt unicele functii care te vor insoti oriunde te afli,care te vor pune in cel de-al doilea scenariu.

      Incepe cu gandul la final.

februarie 20, 2013

Deprinderi de viata-episodul trei sau patru...cred...

            Trebuie sa incep sa numar postarile sub influenta acestei denumiri atat de generalizante dar atat de dragi mie,dar -pentru ca s-ar putea sa descopar mai multe decat cele care deja imi stau ordonate grijuliu in cap si  manifestari- am sa aman categorisirea lor in "decalogice" si "restul pe langa primele zece",deocamdata am ajuns la trei sau patru cu asta care se asterne as i speak...
            Capacitatea de a ramane pe directia actiunii pe care o pornesti ramane una dintre trasaturile esentiale ale omului.Si daca fata de manifestarea copilareasca a lipsei de concentrare ramanem putin catre deloc suparati ca deh..."E copil,copii se plictisesc repede..." cand vine vorba de adulti aici manifestarea inconsecventei duce la drame personale,colective si profesionale dintre cele mai crunte.Iti impui decizii la inceput de an,iti propui lucruri care in prima faza iti par usoare si dezirabile,incepi mici actiuni in directia unei vieti mai sanatoase, in directia atingerii unui salt profesional care sa te creasca social repede-repede si mai cate altele,oglinda personala a fiecaruia dintre voi va sta marturie ca nu vorbesc degeaba.Am facut-o si eu,ati facut-o si voi,end of story...nu dam nume pe blogul asta....
             Si pentru ca am studiat personal problema pe mine si am aprofundat subiectul ascultand sute de ore de material si zeci de prelegeri care trateaza acest subiect va provoc la practicarea zilnica a concluziei pe care am inteles-o dupa multe nopti de nesomn.

       Imaginea duce catre presupunerea ca primul cadran e cel care genereaza miscarea pe celelalte.Cadranul esential este cadranul trei, de fapt.Cand vine vorba despre potential toata lumea este de acord ca potentialul este o cantitate nelimitata,educatia ii adauga doar noi valente care ar trebui sa isi faca prezenta in ariile de exprimare.
       Momentul care da miscarea corecta dintr-un cadran in altul e acela in care iti ai ajuns extrem de bun la a-ti defini,a vedea si la a descrie exact care doresti sa devina Rezultatele actiunilor tale-in inima ta,in mintea ta si pe agenda ta de lucru. Daca iti vezi rezultatele inca inainte de a incepe iti vei reintari Convingerea ca faci ceea ce trebuie,convingerea nestramutata in rezultatul muncii tale te va ajuta sa accesezi si mai mult potential decat credeai ca ai nevoie iar cand Potentialul tau accesat te determina sa intreprinzi Actiuni masive  rezultatele sunt si mai spectaculoase si deja esti pe o spirala ascendenta catre maretie.

      Asta e tot ce e de stiut,oameni buni. E spectaculos de simplu,extraordinar de greu de facut.Asa se separa victoria de infrangere,loser-ii de campioni.E noapte deja,va las...am povesti de visat si rezultate de scris pe hartie. Astept cu mare anticipare sa ne vedem agendele oneday.Noapte buna!





februarie 19, 2013

Valentini, Dragobete și Iubire

De Sf. Valentin, care mai de care hălăduia obsesiv prin magazine după vreo inimioară de pluș, de ciocolată, desuuri, trandafiri sau alte flori menite să certifice dragostea eternă... 
Isteria asta s-a făcut remarcată de la clasa I din școală și până hăăăt departe, către vârsta la care te întrebi când vine pensia. Nu am nici un fel de problemă cu genul acesta de manifestare, cu sărbătoarea roză de import și nici cu dulcele de ciocolată al cărui fan declarat sunt, indiferent de sezon.
Ce m-a pus pe gânduri a fost, desigur abordarea. De la atitudinea față de sentimentul care se presupune că trebuia celebrat și până la consumerismul tâmp, kitsch-os.
Dar nu am să vorbesc de ceea ce nu îmi place ci de ceea ce mi-a plăcut teribil :)
O acțiune frumoasă, specială, organizată de Rotaract T.E.A.M Baia Mare, la Teatrul Municipal. A fost, pentru mine, o adevărată celebrare a dragostei. Mi-a adus aminte de iubire așa cum este ea în fapt.
"Erotopoetica" (așa s-a numit evenimentul) a fost un colaj reușit de poezie și cântece de dragoste. Am reascultat și retrăit versuri teribile ale lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Baudelaire....
Mi-am reamintit de perioada când iubirea era altfel, când primeam un bilețel scris de mână, cu o strofă sau o poezie care părea scrisă pentru mine deși era compusă pentru un alt suflet. Vreau să cred că astfel de gesturi încă se mai practică, că amorezii de azi nu se rezumă doar la a îngrășa burtoacele comercianților ci că mai fac ceva și din suflet, cu drag și cu iubire.... 
Erotopoetica a insemnat pentru mine acele scrisorele de dragoste. Aș fi vrut să văd mult mai multă lume în sala de teatru decât în cârciumi la așa-zisele cine romantice, iar cei 20 de lei cât a costat biletul ar fi reprezentat, zic eu, o investiție viabilă și cu un mai mare impact romantic.
Felicitări Rotaract T.E.A.M Baia Mare!

Mulțumesc lui Toma Enache care a semnat și regia evenimentului, lui Jezebel, care a cântat divin acompaniată de Alexandru Burca și Lucian Maxim. Mulțumesc că mi-ați reamintit cum este iubirea!





"Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,


Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,


Am văzut c-această lume


Făr-de tine nu-i pustie


       ....


       ....


       ....


Tu lucefăr mi-ai fost mie


Ce în zori de ziuă luce,

Și-ai apus,-acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce"

                - Veronica Micle, "Drag mi-ai fost"

februarie 12, 2013

Chifle de atitudine...cu carne,biensur!


              Bata-i norocul pe americani! N-ai cum sa nu iti scoti palaria in fata americanilor.Putine natiuni atat de tinere au reusit sa isi raspandeasca in toata lumea atat de repede lucrurile care se pare ca ii definesc.Au impanzit lumea cu locul acela unde se baga carnea (sper ca nu de cal) in chifla aia si bem sucul ala in paharul ala de hartie...au impanzit lumea cu lantul ala de cafenele care baga in faliment orice business similar din zona,conducem masini americane facute de romanii din Craiova platiti ca in Romania nu ca in America,ne pierdem demnitatea la cozi pe la ambasadele lor cu speranta nestramutata ca ne-a lovi si pe noi norocul cu o viza sa vedem marile realizari capitaliste de peste ocean,sarbatorim  Halloween-ul de parca am avea ceva de castigat din maimutareala inutila a unei sarbatori si asa suficient de idioate.
              Ce ne mai place sa facem toate greselile altora,de parca nu facusem noi destule in ultimii 50 de ani de comunism.Bag de seama tot mai des ca am adoptat inca o chestie care a trecut neobservata pentru unii dar nu ochiului meu vigilent.Marea pacaleala ideologica strecurata printre cafenele si chifle carnoase e cea a cultului atitudinii. E plina gura si hartia  americanizatilor de pilde ce promoveaza "atitudinea"  ca mod de viata,de altfel e la moda deja sa iti demonstrezi intelighentia bagand toata ziua pe facebook citate celebre din tot felul de somitati in materie.
              Cel mai prost moment al vietii tale e sa te prinda careva ca renunti la ceva ca ti-ai semnat aruncarea in dizgratie.Trebuie sa fii cel mai bun,chiar esti cel mai bun,esti cel mai bine imbracat,esti cel  mai grozav,daca vrei cu adevarat poti-"If you can dream it,you can do it-Walt Disney" gen. Nu conteaza daca esti un mare ciudat,daca iti bei mintile everyday prin carciumi,daca iti tradezi prietenii,daca esti incapabil de emotii catre semenii tai...trebuie sa faci toate astea cu Atitudine,conasule! Daca vrei sa fii un vanzator de succes,trebuie sa ai atitudine ca doar "Attitude is everything!".Carti de atitudine,seminarii de atitudine,conferinte,workshopuri,teambuilding-uri,brainstorming-uri,speakeri,speakerite,guru,mentori,audio-books pentru masina....
                Ce s-a pierdut in traducere pe vaporul catre Europa a fost faptul ca aceasta mult pomenita atitudine e doar o tusa dintr-un tablou mult mai amplu,care contine mai multe nuante,ca e doar o celula a unui intreg care are o singura denumire-CARACTER.Va mai aduceti aminte de atitudinea de invingator cu orice pret a individului care a declansat cel mai sangeros eveniment din istoria omenirii cu 80 de milioane de morti in intreaga lume? Da...e vorba de Hitler.Nu i-a lipsit deloc atitudinea,nu-i asa? I-a lipsit caracterul cu siguranta.Caracterul si cateva doage pe creier...nu intram in detalii.
                 Va trebui incet sa revenim la (d)enuntarea si incurajarea caracterelor semnificante ca etalon de valoare sociala, la promovarea individului ca suma a unor aptitudini si trairi cu adevarat dedicate societatii precum altruismul,bunatatea,caritatea, respectul,consideratia,dragostea,suflet si inima,insufletire,merit,dedicare,prietenie,dragoste de parinti...si atitudine ca parte a intregului care deja detine si practica toate cele enumerate mai sus.
                Cred ca mai e mult de povestit pe acest subiect,ne auzim in martie la ...prima conferinta ACT for Life..stay tuned!Cu atitudine,da??
               

februarie 10, 2013

Prioritizare și rezoluții pentru anul nou

Suntem la jumătatea lunii februarie deja. Timpul, în accepția comună, se pare că trece mai repede decât ar fi cazul... Dacă mă uit peste rezoluția mea pentru 2013 și analizez ce am făcut până acum mă ia cu leșin....Sincer și fără glumă! Nu că mi-aș fi stabilit niște direcții fenomenale, sau obiective inumane, este vorba doar de ceea ce EU îmi doresc.
Am avut, în ultima lună, o revelație, dacă o pot numi așa....În mijlocul sesiunii de examene, după ce că a trebuit să duc o luptă teribilă cu mine, să mă reobișnuiesc să învăț după rigori instituționale, am realizat că orice, dar absolut orice, părea mai important de făcut decât să iau cartea în mână și să învăț. De la spălatul pe jos, călcat haine, lustruit pantofi, orice altceva era prioritar pentru mine, cu excepția examenului de a doua zi.
Mi-am dat seama rapid (norocul meu) că mă autosabotez. Că trebuie să îmi stabilesc prioritățile în funcție de ceea ce este important pentru mine, atât pe termen lung cât și pe termen scurt. În sesiune sunt examenele cele mai importante, nu?
Pentru acest an, ceea ce mi-am propus este mai important.
Mulți dintre noi nici nu își mai fac rezoluții pentru anul nou. De ce? Poate pentru că au făcut, ani la rând, și știu că nu se vor ține de ele. Până la urmă cine vrea să fie propria sursă de dezamăgire?!
Ce ne face să vrem să ne stabilim obiective pentru anul nou? Înafară de tradiție, înafară de senzația de nou început ce ne-o dă ziua de 1 ianuarie... Eu cred că este vorba de dorința de a progresa. Când progresăm ne simțim vii!!
Rezoluția nu ar trebui să fie o listă de dorințe materiale, ca și un wish-list de ziua noastră. Nu ar trebui să conțină noțiuni vagi destre ceea ce ne dorim. E necesar să avem o viziune despre ceea ce vrem de la noi, unde vrem să ajungem, ce vrem să fim și ce trebuie să facem pentru asta. Motivația este un alt aspect vital. Motivația împreună cu viziunea ne determină să trecem peste momentele în care simțim că ceea ce ne-am propus este prea greu/ imposibil de accesat.
Și, desigur, cu rezoluția în mână, cu motivația și viziunea activate trebuie să ne antrenăm zi de zi în stabilirea priorităților astfel încât ceea ce facem zi de zi să ne aducă mai aproape de ceea ce ne-am propus.

Fiica mea vrea să cânte anul acesta la vioară într-un concert, pe scena școlii de artă. Copilul ăsta de 6 ani are un obiectiv clar. Știe că pentru asta are nevoie de o vioară, un profesor și să repete. Zi de zi. La început repetatul însemna niște plictisitoare exerciții cu mâinile care durau în medie 5 minute, apoi s-au adăugat notele muzicale, timpii, portativul, totul a devenit mai complicat. Copilul ăsta, de 6 ani, știe foarte clar unde vrea să ajungă. Se vede cântând pe scenă. Pentru ea, prioritatea este să repete zi de zi, să învețe zi de zi, până își va atinge scopul.
Cam așa trebuie să facem și noi. Să înaintăm pas cu pas, în direcția în care ne-am propus și să conștientizăm că pașii făcuți în alte direcții nu fac decât să ne abată din drum.


februarie 09, 2013

Be the change.....

Be the change you want to see in the world.....

De atât de multe ori spun, gândesc asta în ultima vreme încât tind să cred că are să devină un automatism, un gest reflex...și aș vrea să fie așa. Chiar am să fac un exercițiu dimineața, în oglindă, am să-mi spun asta cu voce tare: be the change you want to see in the world.
Nu este suficient să știi ce ai de făcut. Trebuie să și aplici, nu? Să vrei nu este destul. Trebuie să și faci!
Aici ne blocăm mulți dintre noi....

Azi am luat parte la o inițiativă foarte bună a unor tineri (am să vorbesc mai pe larg despre eveniment altă dată), a fost o dupăamiază folosită în mod util, plină de inspirație și motivație. Persoanele care au susținut evenimentul au fost de nota 10, buni vorbitori, profesioniști, au încercat să facă oarecum lumină în zona de informație privind leader-shipul. Auditoriul a fost format, în mare majoritate, din tineri, eu sincer mă așteptam să fie mai multă lume, dar asta e altă poveste.... În fine, unde vreau să ajung este că, și azi, am auzit această cugetare a lui Ghandi de câteva ori. Și eu și toți cei din sală. Sunt curioasă însă câți se vor gândi la asta? Câți dintre cei prezenți realizează că schimbarea e în ei, în fiecare din noi? Că o viață profesională, personală bună  depinde doar de fiecare din noi? Că doar noi putem face diferența? Sunt convisă că, fiecare din cei prezenți știe asta și că și conștientizează. Dar oare aplică?
Avem informațiile necesare, dacă nu, avem resurse destule pentru a le obține. Trebuie doar să ne ridicăm în picioare și să fim schimbarea!
Și legat tot de evenimentul/training de astăzi, putem crea o nouă generație de lideri vizionari și inovatori (indiferent de domeniul în care activează)? Au ei motivație? Au resurse? Eu răspund cu DA la toate astea. Cu o condiție!
Să nu uităm SĂ FIM SCHIMBAREA PE CARE VREM SĂ O VEDEM ÎN LUME !

Romani in capitalism sau cum sa devii gretosul vanzator de Avon


          Eu respect munca.Sper sa scap de munca la maniera "tractor pe ogoare" cat de repede,daca nu prin cine stie ce idee spectaculoasa macar sa apuc pensia,cred ca ideea ca nu mai trebuie sa muncesc a ajuns sa  fie atat de apetisanta incat aproape pot sa imi vad zambetul de pensionar in prima zi de pensie!!
Dar respect munca,ii inteleg rostul si incerc sa o fac la maniera etica. Nu gasesti pe piata muncii din Romania foarte multi angajatori pentru care sa iti faca placere sa muncesti,am inteles personal pana in acest moment ca marea lor majoritate isi poarta lipsa de morala si de educatie si in marea lor aventura antreprenoriala care la un moment dat te include si pe tine.Si cand dai liber la dezvoltare capitalista unor subculturalizati rezultatul caracterului lor nu poate sa fie altceva decat un mare bullshit sclavagist pentru angajati si o mare de bunastare derivata din sclavagia practicata pentru mosier.
          Am avut o experienta de gen cu una din cele mai mari institutii bancare din Romania care  a avut pretentia sa prestez pentru ei fara nici cea mai mica parte fixa,neincadrat cu contract de munca ci cu contract de comision,sa imi platesc telefonul pentru activitatile companiei si sa stau la munca de la 9 la 18.Iaca tupeul capitalist! Eu le-am dat repede cu flit dar altii inca stau acolo si altii inca vin.Adica ce? Anii de studiu,masteratul in economie,efortul depus sa obtin diplomele acelea,experienta de 15 ani in alte companii erau pistol cu apa,daca imi convine bine daca nu...le convine altora.Foarte bine,frate! Mult succes cu "altora"!!
          Dar tocmai cand credeam ca mai jos de atat nu se poate imi povesteste fiica-mea cum o tanti,vanzatoare de cosmeticale Avon le-a tinut o prelegere la scoala astazi sub egida "Educatie estetica". Despre ce produse sa foloseasca,despre ph-ul sampoanelor intime de la Avon,despre cat de des sa isi spele pasaricile.... si ....shock... despre cum si ele pot deveni vanzatoare de Avon atata vreme cat isi baga mamele la inaintare pe formularele de inscriere!
           Oricum am de gand sa o indentific pe avoneasa respectiva cu intentia declarata de a afla daca aplica strategia de marketing a companiei sau daca e vorba doar de inca un sclav tampit care crede ca daca iti cumperi painea cu cacat,aceasta miroase a paine.Nu,populatie,tot a cacat miroase!
           Miroase a capitalism maro intr-o  tara care incurajeaza de secole intregi plecaciunea capului pentru bunastarea pantecoasa a asupritorului.E scoala care permite(pentru vreo doua sampoane pentru pasarici ca spaga prin vreo cancelarie flamanda) imprietenirea cu conceptul de munca  a acestor copii sub orice forma de agregare a acestuia.Si ca sa termin acest post va retrimit la postarea precedenta spunand ca nu munca e importanta ci munca facuta etic e valoroasa si valorizabila in bani.
            E clar ca suntem pregatiti sa muncim,voi sunteti pregatiti sa ne platiti?
         

februarie 07, 2013

Deprinderi de viata semnificative


         Trebuie sa recunosc de la inceput ca mie mi-a trecut.De tot.Dupa ce am trait ultimii zece ani pe fast-forward(azi luni-maine vineri) viata mi-a dat viata un moment de pauza.Nu cred ca l-am cerut,nici n-am zis ca imi place dar macar profit de el la maxim. Si daca am facut ceva gresit in ultimii zece ani a fost ca am omis,ca fenomen nu ca decizie constienta, sa mai pun descrieri semnificante lucrurilor pe care le cautam si atribute esentiale corecte actiunilor pe care le-am intreprins.
         As fi economisit aceasta ultima perioada daca as fi avut norocul sa imi spuna vreun binevoitor ca goana mea nu e una pozitiva,ca e o goana nebuna de tip "caine scapat din lant".Sa ma fi invatat cineva ca lucrurile nu sunt bune pur si simplu,ci doar atunci cand iti sunt si de folos.Ca nu e de ajuns sa auzi.Sau sa vezi.Sau sa vorbesti.
         E mult mai important sa asculti interesat,nu doar in asteptarea momentului in care partenerul tau de discutie isi termina ideea pentru a-i demonstra tu cine e desteptul din conversatia voastra.E deja un fenomen al naturii ca auzi,mai e nevoie doar sa asculti cu interes sincer si oamenii din jurul tau isi arata alte valori sau nonvalori dar tu esti atent si deja poti sa discerni.
         N-a fost niciodata suficient sa poti vorbi,toti am avut parte de indivizi care vorbesc in nestiire,imbatati de propria elocinta.Traim vremuri care pretuiesc oamenii care vorbesc,companiile te evalueaza ca fiind un caracter cu aptitudini sociale daca exteriorizezi mult la fel cum devii sociopat daca iti tii gura.Eu te provoc in schimb sa vorbesti doar daca poti vorbi cu inteles, daca vorbele tale spun lucruri care ma fac atent,care sunt cu adevarat valoroase in urechea celui care le asculta.In orice alta varianta nu esti mai valoros decat radioul cu alarma,amandoi puteti vorbi fara sa va asculte nimeni despre ce vreti voi.

          Postarea aceasta e o pledoarie pentru repunerea la locul corect a adjectivelor corecte: Eu nu am o masina frumoasa ci una utila, nu enumar ca am doi copii ci spun ca am doi copii minunati, nu sunt doar casatorit ci am o casnicie frumoasa, florile nu sunt niciodata multe ci frumos mirositoare, bunicii nostri sunt mai degraba intelepti decat batrani, vremea nu poate fi mizerabila ci cel mult ploioasa... ati inteles ideea...asa ca spor la treaba!
           Avem mult de tacut pentru a putea asculta si mult de vorbit pentru cei care tac.

          

februarie 02, 2013

Am o carte calatoare de daruit - mari binefaceri cu valori marunte


         Deoarece a trecut mai bine de o luna de la "saptamana mare" de dinaintea Craciunului,asa intr-un final, m-am hotarat si eu sa ma las patruns de marele spirit al bunatatii laice specifice perioadei.Imi era destul de greu sa fac concurenta energiilor pozitive emanate din toate directiile,am considerat ca aportul meu la aceasta vibratie colectiva craciunistica este arhisuficient daca ma abtin o saptamana sa nu strecor in peisaj vreo  vorba de ocara,indiferent cati taximetristi imi taie calea pe strazile din Baia Mare.

          Cand vine vorba de beletristica,in aceasta faza a discutiei, am sa va las pe voi sa va procurati cartile care va intereseaza,pe acest subiect eu va propun sa acceptati sub forma de cadou o carte esentiala pentru cei care considera ca literatura de dezvoltare personala are si partile ei bune.
Una dintre cele mai reusite scrieri care abordeaza distinctiile esentiale dintre etica personalitatii si cea a caracterului in conduita umana precum si cele 7 trepte esentiale ale devenirii unui om de caracter cu adevarat valoros pentru familie si societate este cartea "The 7 habits of highly effective people" scrisa de autorul american (desigur...) Stephen R.Covey.
           Eu am cumparat-o,am citit-o de cateva ori asa ca i-a venit randul sa isi faca treaba si pentru altii oameni cu mintea dispusa sa se trezeasca.Din pacate am un singur exemplar de daruit asa ca m-am gandit ca departajarea intre cei care o vor solicita sa se faca pe considerente extrem de subiective.Asadar, cartea va merge la cel/cea care va avea cea mai interesanta/amuzanta/plina de substanta/eficace,etc... postare ca raspuns la intrebarea zilei:

          De ce este locul acestei carti  in biblioteca ta?

P.S.: Costul "livrarii" la domiciul castigatorului mi-l asum in intregime  si arunc bonus si  costul urmatoarei calatorii a acestei carti catre noi orizonturi extra-baimarene...Good luck!!

ianuarie 23, 2013

Autisti in lumea Ego-urilor pe steroizi


"Nu sunt orb dar nu pot vedea intodeauna
 Nu sunt surd dar nu intotdeauna inteleg lucrurile
 Nu sunt inchis dar imi e greu sa ma simt liber
 Imagineaza-ti cum e sa fiu eu".

     Cateva versuri desprinse din cantecul "Through my eyes"  cantat de Scott James,unul dintre cei mai faimosi autisti din lume dupa aparitia sa la X-Factor UK. Melodia e extrem de frumoasa,versurile extrem de relevante pentru ceea ce credem ca asteapta acesti oameni de la noi in momentul in care vor sa comunice cu lumea.
      Pentru cei care n-au avut contact direct cu aceasta afectiune poate parea paradoxal de usor de inteles deoarece versurile de mai sus nu par sa reflecte patologia vreunei boli,incapacitatea de a vedea intotdeauna, de a auzi intodeauna sau de a nu reusi sa te simti liber chiar in libertate fiind pare o stare de spirit si a celor "nebolnavi" de afectiuni de spectru autist.
      Cei care au avut contact in schimb cu persoane de acest gen inteleg cu atat mai profund obligatia de a incerca sa iti "imaginezi cum e sa fiu eu",e unica varianta pe care o ai pentru a iti aduna resursele de energie necesare intelegerii acesor suflete nepereche dar si neechipate cu setul clasic de aptitudini sociale pentru a ii considera ca fiind parte a notiunii comune de normalitate. Si daca, in acceptiunea comuna,intr-o situatie care o impune ne-am obisnuit sa tratam comunicarea ca o proba de viteza intre persoane care scuipa cuvinte unul catre celalalt, comunicarea autista iti reinvie celelalte simturi de care ai avut tot timpul nevoie doar ca ai renuntat sa le mai folosesti  dand castig de cauza exclusiv vorbirii.Cel putin asta am invatat eu din experienta personala- sa pun intr-o imbratisare de zece secunde mai multe cuvinte decat as putea spune in zece minute,sa exprim cu priviri in full-contact lucruri care mi-ar fi greu poate sa le exprim fara sa supar pe cineva.Nu poti jigni cu privirea,poti cel mult sa iti comunici starea de aceptare sau neacceptare a unei situatii asa ca jignesc mai rar decat altadata si pentru asta ii sunt dator vandut omuletului din viata mea.
        Drama parintilor de copii autisti devine intr-adevar o drama doar atunci cand ii lasam singuri sa inceapa o batalie pentru care nu i-a pregatit nimeni si nimeni nu vrea sa le devina aliat.Multe lucruri isi pot dezvalui si latura lor pozitiva daca iti lasi mintea sa exploreze mai putin ceea ce stie deja si mai mult ceea ce poate invata  nou sau din nou.Asa ca imi declar public optiunea de a oferi suport nespecializat profesional ci doar din perspectiva personala celor care organizeaza suport-group-uri pentru aceasta afectiune,in public sau in privat, impartasind experientele mele pe acest subiect.

Si nu in ultimul rand minunata melodie...







ianuarie 22, 2013

Iti multumesc Doamne pentru Telecomanda!


       S-a redeschis acu'de curand din nou prin toate canalele de media dezbaterea cu privire la rolul  acestor mijloace de informare,valoarea lor educativa (daca au,declara ori isi asuma vreuna) si publicul tinta.Evident isteria e cauzata de divortul monden al anului-Banica Jr. si Andreea Marin- si de maniera in care presa a inteles sa isi faca "meseria" avand acest subiect ca focus-declaratii,poze de prin Dubai,urmariri cu masina,circ,bodyguarzi,claxoane si alte balosenii  demne de o specie de curand " avortata" de show-urile pacatoase de la miezul noptii.
        Morala isteriei in opinia mea este una foarte sanatoasa: Las-o,bah, sa mearga cu claxoane si tot acaretul ca io' am medicamentul perfect pentru astia: Telecomanda! Am tehnica necesara si puterea sa imi activez liberul arbitru lasat de D-zeu si i-am fript pe cancan-isti cu butonul de P+ si jur ca nu m-am oprit pana pe Moise Guran sa vedem ce mai e cu criza si cu dobanzile de tara terorista pe care le mai camataresc bancile prin Romanica.
       Vapoare de energie irosita catre subiecte care isi vor avea savoarea pentru publicul tinta indiferent cat propaganda intelectualista se va face in continuare,televiziuni care isi trag seva salariilor cu miros de latrina de pe rating-ul facut pe pielea altora in momentele lor de negura emotionala vor mai exista in continuare.Asa cum pentru toti cei care nu servesc lacrimile altora ca bautura racoritoare vor mai exista teatre,vor mai exista librarii si biblioteci si asa trebuie sa ramana.N-as vrea data viitoare cand intru in biblioteca din Baia Mare sa dau nas in nas cu o gasca de interlopi pipaitori de gagici intelectuale.Tot timpul aceste segmente sociale au avut felul propriu de a se exprima si locurile in care sa se exprime si,thank you Jesus, inca n-au descoperit ca e gratis sa stai in foaierul teatrului  la o cafea cu manelista personala in poale.
       Toate aceste locuri nu sunt doar stabilimente ale celor care profeseaza in ele,locuri care gazduiesc secole de cultura acumulata pe hartie ci sunt si locurile in care te intalnesti cu oamenii care stii ca sunt ca tine si  ca au preocupari similare si mie imi face placere sa "share-uiesc" aceleasi trepte cu oamenii astia.
       
       Asa ca,fratilor, suntem in siguranta! Pana terminam noi de citit cartile din Biblioteca Judeteana va promit eu ca trece si divortul celor doua vedete "atat de iubite".Si daca trece asta si divorteza altii remember: Liber-arbitru si butonul rosu de pe telecomanda! Succes la apasat!

        

ianuarie 16, 2013

S-a mutat cascavalul."De ce?" vs "Unde?

  "De ce?" e singura intrebare care te descalifica cu imensa usurinta daca nu reusesti sa ii dai un raspuns pertinent,asa... in cel mult zece secunde.Exemplul soriceilor care nu reusesc sa inteleaga de ce nu mai gasesc cascavalul in acelasi loc si continua sa sparga peretii in speranta ca mai gasesc totusi o farama de hrana e paralela subtila  catre societatea care nu intelege unde i-au disparut resursele si continua sa caute in locuri gresite ceea ce credea ca va dainui pe veci.Cautam dragoste acolo unde ea nu mai este,cumparam obiecte care nu isi mai au rostul,ne tinem de slujbe care nu au viitor,incercam sa redescoperim in pereti goi de continut lucrurile care ne dadeau candva siguranta. Si dupa ce cautam ce nu mai exista o buna bucata de timp ne acordam sansa sa mai filosofam ceva timp la marea intrebare a speciei umane "De ce?"
   Nu  vezi grupul de lei in savana africana intrebandu-se DE CE pleaca milionul de antilope la mii de kilometri in cautarea ierbii proaspete,leii inteleg repede ca mult doritul cascaval cu patru picioare se muta, si se muta si ei dupa el.

  Principiul cascavalului plimbaret e metafora perfecta pentru vremurile pe care le traim.Si daca omul,in general, a inteles ca pretioasa resursa se naste din munca lui atunci aceste vremuri nu mai par atat de negre.Daca vrei sa iti conservi cascavalul la locul de munca asigura-te ca esti angajatul pe care sefii tai il dau de exemplu.Vino mai devreme de munca,cere responsabilitati in plus,achita-te de ele si pleaca acasa ultimul!
   Daca vrei aceeasi relatie plina de implinire  cu partenerul tau asigura-te ca intretii cu gesturile si cuvintele potrivite ceea ce altadata mergea de la sine.Daca vrei sa devii parintele iubit da-le copiilor tai atentia pe care o ravnesc si iubirea pe care o asteapta.
 
 Astfel "De ce?" devine neimportant iar "Unde?" devine foarte simplu.In tine,acolo unde a fost tot timpul puterea sa creezi  resursele de care tu si cei dragi tie aveti nevoie.
 

ianuarie 14, 2013

Mai exista modele? De alea...de urmat?

   Am prins zilele trecute la TV o stire  care m-a lasat cu barbia tremurand de spaima,stire in care reporterul intreba tineri pe strada daca stiu cine este Liviu Ciulei.Acum nu vreau sa pozez in intelectualul rasat care stie toata opera tuturor autorilor pasoptisti ca as fi deplasat rau.Nu stiu chiar atatea despre orice dar cand vine vorba despre cine este Liviu Ciulei as fi reusit sa baigui cateva fraze cu privire la activitatea sa ca actor,regizor de film si teatru si cam atat. Majoritatea n-au reusit sa raspunda nici macar vag cu privire la cine e sau ce a facut sub soare Liviu Ciulei dar n-au ezitat deloc sa recunoasca cele doua personaje alternative din chestionarul reporterului,adica: Dragusanu si Cruduta.Stiau tot,care cu cine e cuplata,de cine s-au despartit de curand,ce numar poarta la sutiene cele doua dive(aici am exagerat putin pentru efectul dramatic...scuze!!).
   Asa ca ma gandesc ca in maxim 10 ani tinerii de azi vor avea reale dificultati in a-si aminti cine e Rebreanu,Florin Piersic,Eminescu,Cristi Minculescu,mai completati voi pe linia punctata alte personalitati dragi voua............. .
   Aveam 13 ani la momentul revolutiei si eram ferm convins ca portocalele "la liber" si Cola tot timpul anului e deja o mare realizare capitalista,sa nu mai vorbim despre programele TV la care cica aveai ce vedea.Asa ca ,dupa vizionarea reportajului respectiv,dupa 23 de ani de la marea portocaliada mi-am dat seama de singurul avantaj pe care il puteam fructifica in perioada nebuna si plina de nenorociri de dinainte de '89: faptul ca,uneori la lumina lumanarii,am reusit pana la aparitia televiziunii prin cablu sa citesc toata biblioteca parintilor mei, de la cele mai proaste romane politiste pana la opera literare din care nu intelegeam o iota.
   Ajung repede la finalul postarii provocandu-va la a intra intr-un mic survey(asa,ca intre prieteni) cu privire la modele de viata  pe care le aveti sau catre care va indrumati copii,obisnuintele care v-au insotit din adolescenta pana astazi.Deci doua raspunsuri scurte(sau lungi,cum vreti) la doua intrebari:
1.Care sunt oamenii,lucrurile,credintele,etc care produc valoare in viata voastra?
2.Cati ati fi dispusi sa va exprimati experientele acumulate in fata adolescentilor pentru a le descrie reperele importante ale succesului vostru profesional?


ianuarie 13, 2013

Marea recalibrare-Soc si groaza

  Exista in fiecare dintre noi un set de dorinte(convingeri,principii,nevoi,...lista e deschisa) care isi au originea in vremuri indepartate,dorinte care si-au trait viata in pas de stea cazatoare,care ne-au insotit mai mult timp de-a lungul vietii si altele care inca ne bantuie visele.Nebunia incepe devreme: "Ce vrei sa fii cand vei creste mare?
  Tot patim intrebarea asta ca si copii adresata de parinti,bunici,educatoare,invatatoare in prima zi de scoala si multi altii,curiosi de directia destinului unui omulet care inca nu isi leaga sireturile singur dar trebuie sa nascoceasca repede raspunsuri copilaresti la intrebari de adulti.Pompier,aviator,super-erou,profesor,imblanzitor de lei,politist,doctor,astronaut,cantaret....cred ca mi-am adus aminte cele mai frecvente destine profesionale mentionate de omuleti. Foarte rar auzi ca cineva isi doreste sa devina mecanic auto,strungar,femeie de serviciu,gunoier,depanator TV,instalator,necalificat in constructii,ospatar-lista poate fi macar la fel de lunga.
   Si pentru ca astia micii inteleg repede cum se pune un adult cu botul pe labe ne lasa repede satisfacuti la auzul destinului grandios pe care si-l rezerva mental si o zbughesc la joaca.Gata! Nu mai am nimic de facut,cu nimic de contribuit,ala micu' stie deja iar eu mai trebuie doar sa-l tin hranit,imbracat si in scoala.Nu ma intelegeti gresit-sunt un mare sustinator al tezei conform careia gandirea pozitiva iti aranjeaza pe o tava mare(servita de un ospatar,of course) lucrurile la care visezi dar,sa fim realisti,sansa ca acesti copii sa devina astronauti este destul de mica in Romania...
   Asa ca la un moment dat afli ca nu ai ureche muzicala-artistul pica, descoperi ca lesini la vederea unei picaturi de sange-doctorul pica,ti-e frica rau de inaltime-aviatorul s-a dus...,leii sunt cam dificil de dresat si ocazional isi omoara dresorul-imblanzitorul il taiem din lista si  astfel incepem sa revenim cu picioarele pe pamant.
  Lipsa de corelare a "ceea ce VREAU" cu "ceea ce POT" insoteste adolescenta acestor mici visatori pana ce devin la randul lor parintii incapabili sa rupa pentru copiii lor tiparul falimentar de mai sus.Sunt pline scolile de copii imbracati perfect si hraniti "bio" dar cu rezultate mediocre la invatatura.

  Nu e vina lor.Au doar ghinionul de a avea parinti care le adreseaza intrebarea-cheie si dupa aceea fug in supermarket sa cumpere chiloti si parizer.