Copiii- cei mai buni dascăli

Nu am reușit să dorm prea bine azi noapte. M-am lăsat condusă de gânduri legate de perioada ce se apropie. Moș Nicolae, Moș Crăciun, brad, daruri, Anul Nou, bani lipsă, frustrare....
M-am trezit cu noaptea în cap și cu aceleași gânduri care se învârteau neîncetat. Cum să fac oare să fie bine?!
În timp ce îi pieptănam părul fetei mele mai mari gândurile s-au oprit brusc. M-am uitat în jur, la rafturile pline de jocuri, jucării, cărți și acuarele. Mi-am amintit că, oricâte jucării le-aș cumpăra copiilor mei, dacă nu mă joc împreună cu ei nu au nici un rost. Toate enciclopediile din lume nu îi ajută la nimic dacă nu au alături un adult care să îi ajute să înțeleagă. Multdorita vioară nu are nici o valoare dacă nu are un auditoriu care să încânte. Și am zâmbit. Fata mea a zâmbit și ea. Ne-am îmbrățișat de parcă știam amândouă că am înțeles un adevăr universal: "Suntem ceea ce gândim". Copila mea era cu ochii în lacrimi și mi-a spus că îi vine să plângă. De fericire. Pentru că am îmbrățișat-o și i-am spus că o iubesc "tare-tare pân la soare".
Această dimineață ar fi putut fi la fel ca multe altele. Cu țipete, strigăte, zoreală și haos. Cu frustrări răbufnite și o mână de oameni triști care încep o nouă zi din viața lor. Am ales altceva pentru azi.
Fericirea depinde de calitatea gândurilor noastre, spunea Marc Aureliu. Și ca el mulți alții de-a lungul și de-a latul istoriei. Putem alege.
Copiii sunt cei mai buni dascăli. Nu trebuie decât să fim puțin atenți la ei. Ei iubesc, se iubesc, se ceartă și împacă, nu țin ură și, mai presus de tot au nevoie doar de dragoste și încredere pentru a fi fericiți.

Îți mulțumesc, iubita mea!