Deprinderi de viata

    Vine in viata  oricarui om obisnuit cu conversatiile purtate cu propriul EGO un moment in care trece de la constatari de rutina la observatii mai pline de substanta cu privire la el,la actiunile lui,la gandurile lui si...foarte important... la consecintele actiunilor lui.Si te mai gandesti daca nu cumva ceea ce esti,spui,faci astazi este consecinta a ceea ce ai fost invatat sa fii,spui,faci la un moment dat. Si daca ai fost invatat asa de ce nu esti vreun mare arhitect fauritor de miracole urbanistice prin Dubai?Pentru ca daca nu esti,la naiba, inseamna ca ai avut niste profesori de rahat sau esti un individ neinstruibil.Atat de plin de auto-suficienta,de convingeri personale atat de greu de stramutat incat toata intelepciunea Universului nu se inalta la nivelul tau.Stii de toate: de ce nu merge tara asta,de ce fotbalul romanesc e in paragina,de ce firma la care muncesti nu te plateste destul,de ce nu crede nici astazi soacra-ta ca esti destul de bun pentru famila lor,si altele.Nu stiu cati prieteni ai acum dar stiu sigur ca ai cel putin un prieten in minus: pe mine.
      Si mai nasol...daca esti parintele unui copil?Cum arata copilul unui astfel de parinte?Nu cumva e copilul care nu isi imparte jucariile cu nimeni in fata blocului? Oare e copilul care este invatat de mic ca e bine ca si-a pocnit tovarasii de joaca pentru a obtine jucaria sau pozitia ravnita? E genul de copil in jurul caruia se incheaga in clasa grupul celor care "fac misto" de cele doua tipologii etern prezente-Tocilarul si Urata?
      Si daca de maine nu iti mai merge filosofia asta?Ce-ar fi daca de maine nu ti-ai mai permite vacantele scumpe pe care acum le petreci? Daca un eveniment nefericit iti schilodeste vreun membru al familiei? Sa incepem sa ii spunem  "Schilodul"? Sa il strigam prin curtea scolii "Handicapatul"?
      Banuiesc ca nu iti doresti acest  lucru.In mod sigur acest lucru nici nu se va intampla vreodata.Dar nu pentru ca esti TU destept sau plin de resurse materiale.Nici pentru ca ai toale de firma cu eticheta la vedere.Ci pentru ca suntem o seama de oameni care nu cladim hoteluri in Dubai.Suntem si noi niste arhitecti.Eu sunt arhitectul constructiei caracterului copiilor mei.Copiii mei nu imping alti copii,nu ii bat,nu ii batjocoresc.Copii mei isi impart jucariile cu alti copii.Copiii mei au prieteni.
      Eu doar ii invat cum sa descopere valoare in lucrurile fara valoare.
   
     Atat.Merg sa ii sarut de noapte buna cu bucuria gandului ca si nepotii mei vor primi saruturi de noapte buna.