noiembrie 29, 2012

Cat de puternic esti?

  Aceasta nu e o postare despre cati muschi ti-ai facut cadou in ultimul an ,ma gandeam sa introspectez la vedere puterile imposibil de exprimat in vreo formula fizica deja cunoscuta.Sa nu ma intelegeti gresit,n-am nimic impotriva muschilor de orice fel,de cate ori ma implic in jocuri mai sprintene cu baietelul meu imi readuc aminte ca nu mi-ar strica ceva six-pack-uri pe langa buric,cativa centimetri in plus in circumferinta bicepsilor si asa mai departe.Poate aman inca o luna si ceva rezolutia despre muschi,tot omul e dator sa nu respecte angajamentele luate in noaptea de Revelion,mai ales ca probabil voi fi mai putin stanjenit ca trece inca un an fara muschi decat daca trece inca un an fara sa fi facut milionul de dolari de care vorbesc specialistii in cultura antreprenoriala ca ar fi atat de usor de atins.
   Asadar,cat de puternic esti?
   Eu sunt din ce in ce mai puternic.Am inteles zilele trecute ca am puterea sa influentez(si deci sa schimb dupa bunul plac...) starea de spirit a oamenilor din jurul meu.Tine doar de natura si momentul  deciziei in care imi exercit super-puterea de care va vorbesc.Era super-puternic si omuletul din fata mea de la ghiseul Renel unde platesc factura de curent.Doar ca decizia lui era deja luata si nu avea de gand sa renunte la ea.Omul era pus pe treaba.Si cum romanul era hotarat sa-i frece ridichea doamnei de la ghiseu pentru cativa lei pierduti in traducere din ultima factura platita pe la paypoint-uri am asistat cale de vreo 5 minute la discutia tembela care mi-a lasat in fata o casiera schimonosita de nervi.Nu ca mi-ar fi schimbat ziua in mod special,as fi bagat mana in buzunar dupa bani si "asta la vista,baby!"
    Asa ca am tras aer in piept si mi-am activat super-puterea.I-am aplicat un zambet larg de ala,de copil de 9 luni care isi revede zornaitoarea preferata.Atentie,nu zambetul de vanzatoare plictisita,de politician rastignit pe bannere electorale cu gandul la capatuirea lui si a neamului lui pe veci.
    Mi-a raspuns doamna cu un zambet la fel de sincer,mi-a luat banii pe curentul consumat si ne-am luat la revedere.Am zabovit cateva secunde sa pandesc din usa de la iesire si mi-am confirmat super-puterea.Doamna reusise sa isi pastreze zambetul si pentru urmatorul client iar eu am iesit cu multumirea de sine pe care o avea Clark Kent dupa ce salva vreun tren deraiat plin cu copii de gradinita.
    Asadar,e din nou despre decizie,despre felul  si momentul deciziei.Cine crede ca luarea deciziei corecte nu implica muschi se pacaleste singur.
     To be continued,dragilor....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multam de comment,te mai astept! Te-am tzucat!